Normele convenite vor simplifica Politica Agricolă Comună (PAC) printr-o serie de îmbunătățiri tehnice la cele patru capitole: plățile directe, dezvoltarea rurală, organizarea comună a piețelor și reglementarea orizontală.

Dacă discutăm despre plăți directe, sunt prevăzute modificări ale definiției terenurilor arabile și a pajiștilor permanente, astfel încât să rezulte mai clar condițiile în care terenurile pot fi păstrate în producție. Totodată, distincția dintre fermierii activi și cei inactivi devine opțională, permițând astfel statelor membre în care aceasta a dus la o sarcină administrativă excesivă să renunțe la utilizarea ei. Pe de altă parte, plățile pentru tinerii fermieri vor fi acordate pentru o perioadă de cinci ani începând de la data depunerii cererii, cu condiția ca cererea să fie depusă în termen de cinci ani de la înființarea fermei. În plus, statele membre pot majora plățile pentru tinerii fermieri în cadrul primului pilon până la 50% (în limitele plafoanelor existente), față de 25% în prezent.

Modificări vor fi și în ceea ce privește zonele de interes ecologic, în sensul că vor fi luate în calcul și suprafețele cultivate cu soiuri de plante precum iarba elefantului (Miscanthus) și planta cupă (Silphium perfoliatum), precum și terenurile lăsate pârloagă pentru plante melifere. Acordul mai confirmă posibilitatea ca statele membre să își reexamineze anual deciziile privind reducerea plăților directe, dar și sprijinul cuplat facultativ! 

                          Statele membre pot majora plățile pentru tinerii fermieri până la 50%

S-a renunțat la „organizațiile de negociere”

Capitolul organizarea comună a piețelor prevede, printre altele, faptul ca posibilitatea de a negocia în mod colectiv clauzele din contracte privind repartizarea valorii să fie extinsă și la alte sectoare decât zahărul și să aibă un caracter facultativ. În ceea ce privește recunoașterea voluntară a organizațiilor de producători (OP) s-a decis menținerea situației actuale, cerința ca activitatea economică a acestora să fie reală, precum și derogarea prevăzută pentru sectorul laptelui. S-a renunțat, în schimb, la propunerea de a adăuga o nouă categorie, „organizații de negociere”. Unele prerogative ale OP-urilor, cum ar fi planificarea producției, optimizarea costurilor de producție, introducerea pe piață și negocierea contractelor pentru furnizarea de produse agricole în numele membrilor, deja existente în sectoare precum uleiul de măsline, carnea de vită și culturile arabile, vor fi extinse la toate ramurile, în vederea îmbunătățirii poziției fermierilor în cadrul lanțului de aprovizionare. Având în vedere această extindere, s-a decis, de asemenea, ca la articolul privind organizațiile de producători să se adauge unele garanții pentru a asigura faptul că nu este exclusă concurența.
Pe de altă parte, propunerea privind un sistem facultativ de reducere a producției în perioade de criză nu a fost reținută, dezbaterea pe această temă fiind astfel amânată până la viitoarea revizuire a PAC de după anul 2020. În ceea ce privește programele operaționale pentru fructe și legume, vinuri și contingente de import, normele convenite prevăd o simplificare, precum și îmbunătățiri tehnice în aceste domenii.

Pe larg despre acest subiect citiţi în revista Ferma nr. 20/203 (ediția 15-30 noiembrie)

Un articol semnat de LIVIU GORDEA