Sistemele agrosilvopastorale sunt o combinaţie între arborii rari şi covorul ierbos al pajiştilor sau chiar culturi în arabil, răspândite îndeosebi în climatul mediteranean mai cald, cu deficit de umiditate.

România – locul III

Un studiu recent arată că România se află pe locul trei în ceea ce priveşte suprafaţa ocupată cu sisteme agrosilvopastorale. Astfel, pe teritoriul ţării noastre acestea ocupă 669.500 ha, în Franţa 749.200 ha şi în Spania 1,2 milioane ha. Majoritatea sistemelor agrosilvopastorale din zona mediteraneană sunt bine conservate şi extinse, subvenţionate cu fonduri UE, având în vedere încălzirea globală a climei.

Şi în condiţiile ţării noastre, în zona de câmpie şi de dealuri, îndeosebi în Transilvania şi Dobrogea, izlazurile comunale aveau în componenţă arbori izolaţi sub care animalele de pe păşune se ascundeau la umbră de arşiţa verii.

6 avantaje majore

Anul trecut, Institutul de cercetare-dezvoltare pentru pajişti din Braşov a efectuat câteva studii asupra unor pajişti cu arbori asemănătoare unor sisteme silvopastorale (tabel).

1. Mai multă iarbă. Din aceste date rezultă că sub arbori, covorul ierbos înregistrează o producţie de iarbă cu 35% mai mare faţă de cel existent în câmp deschis.
2. Furaj de calitate. La fel, valoarea pastorală care exprimă calitatea furajului este cu 27% mai ridicată sub arbori decât în zonele fără arbori, iar analizele de laborator privind parametrii chimici de calitate ai furajelor de pajişti au confirmat acelaşi lucru.
3. Fertilizare naturală. Productivitatea mai ridicată a covorului ierbos de sub arbori faţă de cel din câmp deschis se datorează în principal protecţiei exercitate de arbori împotriva uscăciunii şi arşiţei, cât şi a dejecţiilor animalelor care stau la umbră. Aşadar, sub arbori solul este mai bogat în elemente fertilizante datorită staţionării animalelor.
4. Productivitate. În plus, din datele de literatură ştiinţifică, animalele care au la dispoziţie umbră pe păşune realizează cu 20-40% mai mult spor în greutate vie sau lapte decât cele care sunt obligate să stea în plin soare dogoritor.
5. Specii tolerante la ger şi la secetă. Arborii din sistemele agrosilvopastorale provin din specii rezistente la ger şi secetă, la diverse acţiuni antropice şi capabile să exploateze potenţialul productiv al solului, cum ar fi: stejari, gorun, fag, păr şi măr pădureţ, care produc fructe ca: ghindă, jir, pere şi mere pădureţe, consumate de animale spre toamnă, în perioadele de criză de iarbă.
6. Biodiversitatea este mult mai complexă şi echilibrată pe o pajişte cu arbori faţă de una fără arbori, fapt uşor de constatat de către oricine, iar peisajele pastorale cu arbori pe pajişti sunt şi o atracţie turistică, care nu trebuie neglijată.

Nu întâmplător, din vechime izlazurile comunale unde păşteau animalele gospodarilor, obligatoriu erau înzestrate cu arbori pentru umbră.

Ne tăiem, la propriu, craca de sub picioare!

În prezent însă, din neştiinţă sau cu rea credinţă, mulţi arbori, unii seculari, cu rol de umbră pe păşuni au fost tăiaţi, fapte care nu se petreceau înainte de colectivizare, din anii 50-60 ai secolului trecut.

Pe viitor, administraţiile locale ar trebui să ia măsuri ferme de stăvălire a tăierii arborilor de pe păşuni, să-i numeroteze cu ecusoane şi să execute lucrări de întreţinere a lor (tăieri de ramuri uscate, plombare scorburi, combatere dăunători, eliminare vâsc etc.), pentru generaţiile care urmează.

La fel, în unele zone de câmpie şi de deal, în care schimbările climatice sunt mai accentuate, pe păşuni ar fi necesară plantarea unor arbori pentru umbra animalelor şi protecţia covorului ierbos.

Click AICI şi vezi care sunt, pe scurt, avantajele economice ale sistemelor agrosilvopastorale!

TABEL: PRODUCTIVITATEA PAJIşTILOR DIN SISTEMELE AGROSILVOPASTORALE

un articol de

TEODOR MARUŞCA

ELENA TAULESCU