În fața secetei și a pierderilor la culturile de primăvară, orzul de toamnă devine soluția preferată, oferind nu doar productivitate și stabilitate, ci și un avantaj strategic în rotația culturilor și gestionarea fluxului financiar.

În ultimii ani, schimbările climatice au afectat puternic culturile de primăvară din România – porumbul, floarea-soarelui sau soia fiind printre cele mai greu încercate. Episoadele de secetă din perioada de vegetaţie au redus semnificativ producţiile, iar profitabilitatea acestor culturi a scăzut dramatic. Mulţi fermieri au ajuns la concluzia că nu îşi mai pot recupera nici măcar investiţia, motiv pentru care îşi regândesc structura de culturi, mutând accentul pe culturile de toamnă.

Echilibru între profit şi rotaţie

Grâul rămâne o cultură de bază, capabilă să asigure profitabilitate dacă se aplică o tehnologie corectă. Chiar şi anul acesta, au existat fermieri care au raportat medii de 8-9 tone la hectar sau 7 tone, dar cu investiţii mai scăzute. De asemenea, rapiţa, în pofida volatilităţii, continuă să crească în popularitate, ajungând aproape de 900.000 hectare cultivate la nivel naţional. Cu tehnologie „ca la carte”, producţiile pot atinge fără dificultate 4-5 t/ha, ceea ce o face atractivă inclusiv pentru fermierii mici.

În plus, constrângerile APIA impun menţinerea unui minim de trei culturi în structura fermei. Iar în condiţiile în care suprafaţa ocupată cu culturi de toamnă ajunge deja în multe exploataţii la 80-90%, orzul de toamnă devine a treia cultură strategică, după grâu şi rapiţă.

Avantajele orzului de toamnă

În sezonul agricol 2024-2025, circa 540.000 de hectare au fost înfiinţate cu orz (inclusiv orzoaică de bere) în România. În proporţie de 75% a fost orz de toamnă, după cum estimează Daniel Grosz, director zonal Bayer. În opinia sa, fermierii români se orientează din ce în ce mai mult spre această cultură datorită productivităţii ridicate, toleranţei mai bune la secetă în comparaţie cu grâul şi a posibilităţii de valorificare timpurie a recoltei, ceea ce le asigură o rotaţie mai bună a culturilor şi un flux financiar mai echilibrat. În plus, orzul de toamnă îşi menţine poziţia ca materie primă importantă pentru industria berii şi a furajelor.

De ce orz de toamnă şi nu de primăvară?

În primul rând pentru că orzul de toamnă are o productivitate mai mare – în general cu 15-30% peste cea a orzului de primăvară, datorită perioadei mai lungi de vegetaţie şi a valorificării mai bune a umidităţii din iarnă-primăvară. De asemenea, concurează mai bine cu buruienile – răsare toamna, intră bine în vegetaţie primăvara şi umbreşte solul devreme.

Cât priveşte valorificarea producţiei, trebuie spus că anul acesta preţul orzului a depăşit în anumite momente valoarea grâului. „Creşterea a fost determinată de lipsa porumbului, ceea ce a dus la o cerere mai mare din partea fermelor zootehnice. La momentul recoltatului, pe zona de vest, orzul era cotat la 70-74 de bani kilogramul, dar ulterior, când stocurile s-au epuizat, s-a ajuns la 85 de bani. E cazul domnului Dimitrie Muscă de la Curtici, care oferea acest preţ şi nici măcar nu găsea de la cine să cumpere”, a ţinut să menţioneze Daniel Grosz. Asta în condiţiile în care orzul poate substitui parţial porumbul în reţetele furajere, oferind un aport energetic util.

Costuri şi cerinţe tehnologice

Din punct de vedere tehnologic, orzul de toamnă are cerinţe similare cu grâul în ceea ce priveşte pregătirea solului şi lucrările de întreţinere. Totuşi, presiunea bolilor este uşor mai redusă, ceea ce poate simplifica schema de tratamente fitosanitare.

„Unul dintre argumentele care fac orzul de toamnă atractiv este faptul că necesită, în general, un tratament fungicid mai puţin decât grâul. Acest aspect se traduce prin costuri uşor mai reduse la nivel de fermă, ceea ce îi convinge pe mulţi fermieri să includă orzul în structura de culturi”, consideră reprezentantul Bayer. Aşadar, orzul implică de regulă cheltuieli mai mici pe hectar comparativ cu grâul.

Seceta schimbă regulile jocului

Pentru sezonul 2025-2026, Daniel Grosz se aşteaptă la o creştere de 15-20% a suprafeţelor cultivate cu orz de toamnă, în condiţiile în care porumbul continuă să piardă teren, devenind nerentabil din cauza secetei. Aşadar, ceea ce se întâmplă acum nu este doar o ajustare punctuală, ci o repoziţionare strategică cu efecte de durată. Această schimbare poate influenţa atât modul în care fermierii şi companiile agricole îşi planifică activitatea, cât şi modul în care actorii din lanţul de aprovizionare se raportează la noile realităţi din piaţă.

Într-un context agricol tot mai volatil, orice pas major devine un punct de referinţă pentru viitoarele decizii. De aici înainte, succesul va depinde de capacitatea de adaptare şi de modul în care cei implicaţi vor reuşi să transforme această schimbare într-o oportunitate, nu într-un obstacol. După cum a remarcat şi specialistul Bayer, el însuşi fermier, este nevoie de o privire atentă asupra implicaţiilor şi de acţiuni bine gândite pentru a valorifica avantajele generate.

TRATAMENTUL SEMINŢEI

Pentru că orzul este foarte sensibil la patogeni precum tăciunele zburător (Ustilago nuda) şi mălura comună (Tilletia caries), boli care se transmit prin sămânţă şi sol, specialiştii recomandă tratarea seminţelor. „Cine nu face tratamentul la sămânţă, îşi asumă nişte riscuri foarte mari. Din păcate, nu avem autorizare pe neonicotinoide ca să putem face şi un tratament pentru afide, adică să aplicăm şi un insecticid pe sămânţă.

În lipsa tratamentului seminţei cu insecticide sistemice, se recomandă aplicarea unui insecticid în vegetaţie, în faza de ace (răsărire timpurie)”, a subliniat specialistul, nominalizând totodată un produs recent omologat pentru combaterea afidelor, ploşniţei, gândacului bălos şi cicadelor – Sivanto Energy, cu acţiune de contact şi sistemică, aplicat în doze de 0,5-0,75 l/ha. „Cicadele, în special, pot migra masiv de pe porumbul recoltat devreme către culturile nou-înfiinţate de grâu, orz şi rapiţă, generând presiune mare de infestare”, a argumentat Daniel Grosz.