Plantațiile de măr din Mureș, punct de referință în producția națională de fructe, au îmbătrânit. Ar fi nevoie de defrișare, de replantare și de retehnologizare ca să producă la adevăratul potențial zonal. Despre toate acestea am stat de vorbă cu pomicultorul Dumitru Ormenișan, administrator al societății Sucmerom SRL din Reghin, județul Mureș.
Efectele secetei se răsfrâng de la un an la altul
L-am întrebat pe pomicultorul mureșean cum a încheiat anul 2015? „În plantațiile irigate producția de mere a fost bună, dar unde nu avem irigații, și aici suprafața este mult mai mare, randamentul nu a fost prea bun. De pomicultură nu se ocupă nimeni de sus. Am fost singurul sector care nu a beneficiat de despăgubiri pentru secetă, deși pomii au fost foarte afectați, și nu e vorba doar de producția din anul 2015, ci de un cumul de ani secetoși. La noi nu e ca la cultura mare, unde dacă anul ăsta e secetă și nu faci grâu, anul următor recuperezi. În plantațiile pomicole efectele secetei se răsfrâng de la un an la altul”, ne-a răspuns Dumitru Ormenișan.
Lucrări tehnologice la zi
În livadă timpul nu stă pe loc, iar ferestrele iernii au fost numai bune pentru aplicarea tratamentelor. Odată cu temperaturile pozitive, a venit și vremea pregătirii pomilor pentru dezmugurire și înflorire. „Din punct de vedere tehnologic, în perioada aceasta suntem la tăierile de rărire și de fructificare, pe la jumătatea lunii februarie începem fertilizările și după aceea tratamentele fitosanitare, de la dezmugurire până în august, când ne oprim cu 40 de zile înainte de recoltat”, ne-a spus pomicultorul.
Acesta a punctat că iarna nu le-a creat nici un pericol din punct de vedere termic. „Temperaturile nu au scăzut sub -20oC, așa că deocamdată nu am avut probleme cu gerul. Mai rămâne înghețul târziu de primăvară, care ar putea apărea după legarea florilor, în luna mai, dar să sperăm că nu vor fi probleme”, speră livădarul.
„Pomicultura este copilul orfan al agriculturii”
Lăsați mai mereu la urmă, când vine vorba de bani și programe speciale, pomicultorii noștri constată cu amărăciune că… n-au noroc. „În 2015 s-au dat niște bani, o subvenție pe suprafață cumulată cu cea pentru producția obținută la fructele pentru industrie, dar pentru că a fost secetă, nu ne-am încadrat la minimul acela de producție pe hectar. Minimul era de 9 tone/ha mere pentru industrie, iar noi nu am făcut decât 3-4 tone/ha. Era vorba de 119 euro/tonă, dar pentru că nu ne-am încadrat cu producția, am pierdut și acei bani. În zonele irigate am făcut mere de consum. Și ne-am bucurat, pentru că asta ne dorim, dar la neirigat n-am făcut mare lucru. Vom ajunge o țară eminamente agrară, referindu-mă doar la cultură mare și zootehnie! În pomicultură, cheltuielile la hectar sunt de trei până la cinci ori mai mari decât la cultura mare. Dar… pomicultura este copilul orfan al agriculturii românești!”, adaugă Dumitru Ormenișan.
Nu vrem subvenții, vrem facilități!
„Nu neapărat subvenții ne trebuie, nici nu le-am cere dacă am avea măcar niște facilități, niște dobânzi mai mici la creditare…”, spune hotărât producătorul. Acesta consideră oportună intervenția statului pentru creditarea avantajoasă a producătorului român. „Plantațiile sunt foarte bătrâne și noi suntem obligați să le defrișăm, pentru că nu mai produc! Ar trebui replantate, tot pe banii noștri, și e foarte greu. După replantare trebuie să așteptăm alți cinci-șase ani până produce un pom, timp în care pierdem bani. Ar fi fost bine să avem și noi cel puțin niște credite agricole cu dobândă subvenționată, așa cum era până în 2007. Nu pot să iau credit pentru plantarea unei livezi cu aceeași dobândă cu care ia un comerciant care învârte zilnic banii. Noi am mai lucrat cu dobândă subvenționată și a fost foarte bine, dar până în 2007 când am intrat în Comunitatea Europeană și am început să jucăm după cum ne cântă alții”, spune Ormenișan.
Nici măcar programul „Mere în școli” nu e în avantajul producătorului român de fructe: „Producătorul nu poate da mere în școli, doar firmele intermediare care participă și câștigă anumite licitații”, ne-a mărturisit pomicultorul mureșean, încheind discuția noastră cu constatarea că “E frumos în livadă, lucrezi cu pasiune, dar… e tare greu!”
ASOCIEREA ȘI BUNA ORGANIZARE FAC MINUNI!
În urmă cu un an, Grupul de Producători Agricoli Hortipomicola Reghin a obținut statutul de Organizație și implicit facilitățile necesare pentru obținerea fondurilor necesare modernizării depozitelor de fructe. „Din luna februarie a anului trecut am reușit să trecem de la statutul de Grup de Producători la cel de Organizație, ocazie cu care am beneficiat de niște fonduri europene cu care am modernizat linia de depozitare a fructelor. La această dată, suntem șapte societăți și acoperim o suprafață de peste 300 de hectare de livezi. Este un lucru bun că am reușit să ne punem la punct cu depozitarea, pentru că la livrare discutăm deja de cantități mai mari și putem negocia altfel cu supermarketurile. Nu e imposibil, dar e nevoie de muncă și de organizare”, ne-a spus Dumitru Ormenișan.
Articol publicat in revista Ferma nr.3(164) 15-29 februarie 2016
