Se anunţă vremuri mult mai bune pentru crescătorii de ovine din judeţul Alba, în condiţiile în care cei mai mulţi dintre ei au înţeles că nevoia de unitate şi, implicit, de asociere, vine dintr-un scop comun şi militează pentru susţinerea intereselor comune.
„Numărul de membri în asociaţia noastră este în continuă creştere şi efectivele la fel. În ultima vreme s-a reuşit închegarea unui grup de crescători care conştientizează necesitatea imperioasă de a fi uniţi, chiar dacă acasă fiecare îşi are propriul interes şi propria afacere.
Pe lângă aceştia, desigur mai există un grup de membri din care jumătate poate că vor renunţa la asociere, dar cealaltă jumătate vor deveni la fel de interesaţi. Apoi, avem şi mulţi crescători înscrişi în asociaţie, dar neinteresaţi când vine vorba de asumarea unor responsabilităţi.
Pe aceştia încercăm să-i conştientizăm, iar dacă vom reuşi, va fi foarte bine, şi dacă nu, va fi probabil mai rău pentru ei. Ar fi ideal dacă ar face măcar alte asociaţii sau dacă ar învăţa că trebuie să-şi apere propriile interese. Doar trăim într-o societate condusă de interese, în care din păcate, valorile spirituale sunt lăsate la o parte şi atunci e clar că trebuie să conştientizăm…”, explică Horia Moruţan, preşedintele Asociaţiei Crescătorilor de Ovine din judeţul Alba.
Horia Moruţan spune că este un lucru îmbucurător faptul că în judeţ există deja şi două cooperative ale crescătorilor, dintre care una destul de puternică la Aiud. „Acum 3-4 ani, când am început să tatonăm terenul pentru o colaborare cu cei din cooperativă, aveau 40 de membri. Acum sunr peste o sută.
În general, în acea zonă, chiar dacă nu sunt mulţi crescători cu efective mari de oi, majoritatea sunt serioşi, cu o stabilitate financiară, ceea ce înseamnă că şi cooperativa este de perspectivă. Nouă, asociaţiei judeţene, ne-a rămas partea de Valea Sebeşului, zonă pentru care ne-am şi zbătut foarte mult şi sperăm ca lucrurile să se aşeze şi acolo”, spune Moruţan.
Din punct de vedere managerial, pe lângă apărarea intereselor crescătorilor, prin afilierea la Federaţia Romovis şi potenţarea sindicatului, asociaţia se implică şi în organizarea activităţilor de desfacere a produselor, căutând parteneri pe filiera carne – lapte, precum şi în ceea ce priveşte rentabilizarea producţiei, prin instruiri periodice, recomandări de furajare şi găsirea furnizorilor de furaje şi medicamente de uz veterinar.
Cu instituţiile statului e bună înţelegere în Alba
Legat de problemele în relaţia cu instituţiile statului şi cu medicii concesionari, la nivel de asociaţie în Alba lucrurile par să funcţioneze. Pe de o parte, putem vorbi chiar de o situaţie fericită în acest judeţ. Preşedintele Consiliului Judeţean Alba, Ion Dumitrel, prezent la aproape toate întâlnirile cu crescătorii de animale, este un susţinător declarat al acestora, implicând instituţia pe care o conduce în sprijinirea expoziţiilor şi târgurilor judeţene şi locale.
A participat şi la adunarea generală a asociaţiei din 27 februarie, alături de reprezentanţi ai agenţiilor de plăţi din judeţ, ai oficiului de produse tradiţionale, DSV-ului judeţean şi de la consultanţa agricolă. Prezent la întâlnire a fost şi directorul direcţiei agricole, Ioan Stanciu, un profesionist care vine din rândul crescătorilor, fiind anterior acestei numiri preşedintele Uniunii Producătorilor Agricoli din Alba, şi care ştie foarte bine problemele cu care se confruntă aceştia.
O colaborare foarte bună pe linie de instruire profesională o are asociaţia de la Alba cu Ioan Pădeanu, profesor la Facultatea de Zootehnie din Timişoara şi Stelian Dărăban de la Universitatea agronomică din Cluj-Napoca. {i, nu în ultimul rând, revista Ferma este invitată de conducerea asociaţiei la manifestările şi întâlnirile periodice, revenindu-ne rolul de informare şi, de ce nu, de promovare a activităţii pe care o desfăşoară crescătorii din această zonă.
În ceea ce priveşte subiectul sensibil al relaţiei dintre medicii veterinari şi oieri, în Alba lucrurile par să funcţioneze chiar normal, contrastând puternic cu multe alte judeţe ale ţării. „Eu fiind medic veterinar, vin cu un program prin să aduc crescătorul şi medicul concesionar la un consens. E clar că trebuie să vină acel moment în care atât medicul, cât şi crescătorul, să conştientizeze că nu pot trăi unul fără celălalt, iar relaţia dintre ei să fie cel puţin una economică, fair-play.
Noi, în ultimii doi ani, avem periodic întâlniri între asociaţie, Colegiul medicilor veterinari şi DSV, deoarece ei sunt cei mai implicaţi şi ei transmit mesajul la modul cel mai bun colegilor din teritoriu, adică medicilor concesionari. În cadrul acestor întâlniri, pe care încercăm să le facem cât mai plăcute, purtăm discuţii libere şi reuşim să îngropăm securea războiului sau bâta ciobanului, să-i spunem aşa. Am speranţa că în doi-trei ani se va ajunge acolo unde vrem.
În urma discuţiilor cu reprezentanţii DSV Alba, pe care le-am purtat la şedinţa asociaţiei, vom avea la dispoziţie mai multe puncte de sacrificare a mieilor de Paşte în Alba-Iulia, iar în preajma acestei sărbători vom trece şi de acel hop care se numeşte identificarea”, afirmă Horia Moruţan.
Stâna tradiţională
Pentru promovarea oierilor şi a oieritului din judeţul Alba, Asociaţia crescătorilor de ovine, cu sprijinul Consiliului Judeţean, şi-a propus să conceapă o stână tradiţională mobilă, cu care să participe la toate expoziţiile, şi care să fie însoţită de produse specifice, de băciţe, de ciobani, de animale, iar dacă expoziţia pică în sezon, să fie prezentat întregul proces tehnologic de obţinere a unui produs proaspăt.
Calendarul expoziţional 2010
Pe lângă participarea ca partener la expoziţia Apulum Agraria de la Alba-Iulia, în toamnă, asociaţia va organiza la începutul lunii iunie întâlnirea tradiţională a crescătorilor de pe Valea Sebeşului, în satul Loman, într-o zonă cu un potenţial agroturistic extraordinar şi exemplare spectaculoase de ovine, iar cu o săptămână mai devreme va avea loc o serbare câmpenească la Ponor.
OIERITUL ESTE TRADIŢIONAL, DAR NU RUDIMENTAR!
Cât de receptivi sunt crescătorii când vine vorba de investiţii şi modernizare? Poate că ar trebui să plecăm de la faptul că oieritul înseamnă o ocupaţie tradiţională pentru România şi aşa va rămâne mult timp de-acum înainte. Dar indiferent de tradiţii, trebuie înţelese şi respectate normele minime care să asigure produse de calitate, mai ales în condiţiile în care ne confruntăm cu o piaţă din ce în ce mai pretenţioasă şi selectivă. „Este uşor retoric să discutăm despre asta, dar crescătorii trebuie luaţi ca atare: 20 la sută sunt receptivi la nou, iar restul se vor convinge pe parcurs, pentru că nu vor avea de ales.
Oieritul se face într-o anumită tradiţie, într-un anumit stil, legat şi de zonă, şi nu poate fi influenţat profund peste noapte. Dar, discutând foarte mult de calitatea carcasei, de lapte mai mult şi mai bine plătit, probabil că, treptat, cei mai mulţi vor încerca să schimbe lucrurile în bine”, afirmă încrezător Horia Moruţan.
„Noi, la asociaţie, instruim oamenii în direcţia firească, aceea a îmbunătăţirii rapide şi cât mai pregnante a unui lucru extraordinar de important peste tot în lume: igiena. În acelaşi timp însă, punem în balanţă cele două aspecte, pe care ar trebui ca toate instituţiile statului să le priceapă, şi cu atât mai mult la Bucureşti: este vorba de Istoria poporului român.
Suntem producători de produse din lapte de oaie, asta însemnând telemea, caş, brânză de burduf sau alte tipuri, şi am rămas printre puţinii care mai produc în Europa. Al doilea aspect este cel social, pe care nu-l prea ia nimeni în calcul: că le dai în cap crescătorilor de oi, le dai în cap, dar ce faci cu familiile lor?!
Aspectul social nu e de neglijat, deoarece în România nu sunt numai crescători care au o sute sau mii de oi. Sunt foarte mulţi cei care au sub o sută de capete, au 3-4 copii şi nu primesc nici un fel de ajutor din partea statului. Ori atunci trebuie să ne gândim mai bine, inclusiv la impozitare şi la faptul că această meserie, prin prisma greutăţii ei, n-a fost impozitată nici măcar în regimul comunist, cu atât mai puţin înainte.
Deşi este normal pentru o societate modernă ca fiecare să dea din câştigul său partea statului, trebuie să privim cu mare grijă şi atenţie, ca să nu împingem cu această impozitare falimentarea activităţii crescătorilor de ovine. Pentru că în acest moment, fie trebuie să fii un crescător foarte puternic, fie trebuie să ai alte afaceri pentru a putea potenţa creşterea oii”, afirmă Horia Moruţan.
