Pe Marcel Andrei l-am întâlnit ultima oară pe 9 aprilie, cu zece zile înainte de a pleca dintre noi. L-am aflat acolo unde-i era locul, printre crescătorii de ovine, la Sărbătoarea Oieritului din Alba. Mândru de exemplarele pe care le adusese în expoziție de la Sibiu. De câte ori venea vorba de oi i se însenina chipul… Am povestit și atunci despre bune, despre rele, despre necazurile pe care le avea cu autoritățile…
Pe 12 aprilie 2016, Marcel Andrei a fost trimis în judecată de DNA, fiind acuzat că în perioada 2007 – 2012 ar fi primit subvenții necuvenite de la APIA pentru o suprafață de 366,51 ha. APIA îi cerea înapoi aproape 450.000 lei.
O zi mai târziu, ne-a explicat cum a ajuns în dosarele DNA: o poveste cu terenurile statului și mafia italiană, cu procese întinse pe ani de zile, prin toată țara. Se considera nevinovat și sperase că dosarul se va închide. Era hotărât să lupte ca să dovedească asta, însă părea totuși neliniștit și afectat de situație.
Ne-a mai spus, ultima oară când am vorbit, că mai important decât cazul lui personal era că reușise, cu o săptămână înainte, să rezolve, la Comisia de Agricultură, Legea Vânătorii, pentru care s-a bătut și pentru care a mobilizat mii de crescători de ovine din toată țara să protesteze în fața Parlamentului în decembrie 2015.
În seara zilei de 19 aprilie 2016, trupul lui Marcel Andrei a cedat, dar sufletul și spiritul lui vor continua să lupte. De acolo, din Ceruri… Dumnezeu să-l odihnească!
Articol publicat in revista Ferma nr.8(169) 1 – 14 mai 2016
