Prezenţa ministrului Daea la INDAGRA a creat o adevărată isterie mediatică, şi nu numai. Lumea s-a strâns mai ceva ca la moaştele Sfintei Parascheva pentru a afla care este strategia din spatele sloganului „Alege Oaia”. Şi singura promisiune pe care am putut-o auzi deocamdată din gura ministrului ar fi intenţia de a înfiinţa anul viitor mai multe pieţe de gros pentru animale în oraşele reşedinţă de judeţ şi Bucureşti, „unde fermierii să-şi poată valorifica marfa în condiţii sigure din punct de vedere sanitar-veterinar, cu asistenţă din partea instituţiilor statului”.
Dincolo de această iniţiativă, lăudabilă de altfel, rămân o mulţime de probleme nerezolvate. Bunăoară, am discutat, tot la INDAGRA, cu Gheorghe Mihăescu, preşedintele Asociaţiei „Ovitim-Mioriţa”, care ne spunea că marea nemulţumire a crescătorilor de ovine este faptul că nu pot sacrifica miei pe tot parcursul anului.
„Suntem a patra putere în Uniunea Europeană, dar consumul de carne de oaie este foarte scăzut la noi. Ne lipsesc centrele de sacrificare mici, nu abatoarele mari. Din această cauză noi nu putem promova carnea de oaie şi de miel, în special, pe toată perioada anului. Avem acea derogare de Sărbătorile Pascale de două săptămâni, în care se sacrifică mieii pe unde se poate, şi în rest noi nu avem ce face cu mieii. Şi atunci ne întrebăm de ce nu consumă românul carne de oaie şi de miel tot timpul anului. Dacă Autoritatea Sanitar-Veterinară ar adopta nişte reguli mai simple din punct de vedere birocratic, dar severe din punct de vedere sanitar, ar fi grozav pentru noi”, ne-a declarat Gheorghe Mihăescu.
La rândul său, Mircea Barbu, crescător din Răuţi (judeţul Timiş), susţine că ar putea sacrifica cel puţin 400 de capete, miei şi oi reforme, în fiecare an, dacă ar exista acele centre de sacrificare permanente. „Desfacerea mărfii este o mare provocare pentru noi. Ne simţim că nu suntem în legalitate. Pentru că, într-adevăr, nu putem să-i încurcăm pe cei cu abatoare mari, care lucrează la un alt nivel. Trebuie să se găsească o soluţie!”, consideră
Preţul cărnii este un alt motiv de nemulţumire pentru crescătorii de ovine. „Costurile de întreţinere sunt foarte mari. Cei 5-6 lei pe kilogram pe care îl primim în prezent sunt foarte puţini. Ar trebui să ni se ofere măcar 10 lei, pentru a beneficia de un preţ corect„, ne-a mărturisit Gheorghe Maniţiu, care deţine un efectiv de 2.000 de capete în localitatea Niţchidorf. Lipsa centrelor de colectare a lânii este o adevărată pacoste pentru fermieri. „Pentru a tunde o oaie, plătesc 3 lei, dar nu am ce face cu lâna. Sunt nevoit să o arunc”, se plânge acesta.
