Ameliorarea genetică pentru producția de lapte a raselor de ovine autohtone a întâmpinat greutăți mai mari decât la vaci, mai ales din cauza orientării selecției și în direcția producției de carne și/sau lână în același timp. Odată ce oierii au ales un management tehnologic bazat pe instalații de muls și suplimentarea rației zilnice cu furaje concentrate, au nevoie de oi cu potențial genetic ridicat la producția de lapte, pentru a recupera aceste investiții.
În România s-au importat, mai ales în ultimii 15 ani, rase de lapte (Friză, Awassi, Lacaune, Sardă etc.), dar aclimatizarea lor s-a dovedit a fi mai dificilă și costisitoare. Cercetători europeni au încercat încrucișări între diferite rase, pentru a obține o rasă sintetică cu producție mare de lapte și bine adaptată la mediu. Una dintre ele este oaia Assaf, formată în Israel începând cu anul 1955, în cadrul Organizației de Cercetare Agricolă (ARO), pentru a îmbunătăți performanțele rasei Awassi care a fost încrucișată cu rasa Friză din est.
După multe încrucișări, s-a ajuns la o combinație, considerată optimă, de 5/8 gene de la rasa Awassi și 3/8 gene de la rasa Friză. După o selecție riguroasă pe parcursul mai multor generații, a urmat izolarea reproductivă pentru fixarea caracterelor în noua populație de oi, prin utilizarea împerecherilor înrudite, rezultând ovinele Assaf cu producție mare de lapte, bine adaptate la creșterea semiintensivă și chiar extensivă.
După consolidarea rasei, cele mai multe crescătorii de oi din Israel au preferat oile Assaf care produc 3-4 l/zi de lapte și sunt mai rezistente la mediu.
Din Israel, oile Assaf au fost importate în număr mai mare în Spania și Portugalia și apoi și în unele țări din sudul și centrul Europei. În țările din vestul Europei, în special în Spania și Portugalia, oile de rasă Awassi și Assaf au avut cel mai important impact asupra industriei laptelui de oaie.
Grigorescu Constantin a adus, de puțin timp, primele ovine Assaf în România, în județul Alba, lângă Blaj, la {ona. Crescătorul este mulțumit de rasa Assaf din Spania care, în condițiile din Transilvania, s-a adaptat relativ bine și se pretează la mulsul mecanic: 2-3 l lapte/zi cu un aport furajer zilnic de 1 kg amestec de concentrate.
Potențialul genetic al rasei pentru producția de lapte este de circa 450 l lapte muls pe lactație, cu un conținut de 7% grăsime, 5,5% proteină și 800 x 103 celule somatice/ml. Tineretul femel are o creștere rapidă (260-350 g/zi) și precocitate sexuală ridicată, intrând la montă la 8-10 luni și realizând prima fătare la 13+- 15 luni (vezi tabel). Prolificitatea este moderată, în medie cu 1,4-1,5 miei/pe oaie fătată, cu un procent de mortalitate de circa 10% în zona de formare și mai ridicat (10-20%) în alte zone. Oile au o greutate corporală mare (75-80 kg) și o longevitate în exploatare de 5-7 ani, apropiată a raselor autohtone, iar lâna este grosieră (40-45 microni). În Spania, prin exploatarea oilor Assaf în zona Castiliei, profitul pe oaie a fost dublu în comparație cu rasa locală Chaurra.
REZULTATE DE PRODUCȚIE
Material publicat în cadrul proiectului cu titlul „Îmbunătățirea sustenabilității, competitivității și calității laptelui în regiunea transfrontalieră România – Republica Serbia”, finanțat de Uniunea Europeană prin Programul IPA de Cooperare Transfrontalieră România – Republica Serbia, proiect MIS ETC nr. 1233.
Articol publicat in Revista Ferma nr. 12 (173 – 1-31 iulie 2016)
