Pentru a rezolva această problemă, cercetătorii s-au orientat acum spre zonele mai puţin dezvoltate ale planetei, unde se încearcă declanşarea unei noi revoluţii verzi, prin integrarea toleranţelor factorilor abiotici în soiurile moderne pentru a fi cultivate în zonele care au ratat prima revoluţie verde.
Spre deosebire de prima revoluţie verde, care a folosit o singură varietate pentru a produce o cantitate mult mai mare de orez, a doua revoluţie verde implică adaptarea seminţelor pentru a se dezvolta în anumite medii ostile, precum seceta, salinitatea, toxicitatea la fier, căldura excesivă şi frigul. Conform previziunilor Institutului Internaţional de Cercetare a Orezului (IRRI), este posibilă dublarea productivităţii în aceste zone dar şi creşterea valoarii nutritive.
„Ştiinţa ne va ajuta să rezolvăm toate obstacolele şi să ne susţinem aprovizionarea cu alimente, iar agricultura este singura sursă de hrană”, susţin reprezentanţii IRRI. Prin urmare, următoarea revoluţie verde este, în esenţă, o acţiune menită să reducă foametea şi sărăcia din regiunile mai puţin dezvoltate. Fermierii din aceste zone au nevoie de practici de producţie mai eficiente, cu accentul pe mecanizare şi soiuri eficiente care necesită resurse mai puţine pentru a produce randamente mai mari.
Pe parcursul aşa-numitei revoluţii verzi, soiul de orez IR8 a salvat milioane de vieţi în Asia, fiind prima varietate de orez super-productivă. Creaţia Institutului Internaţional de Cercetare al Orezului, această inovaţie ştiinţifică de la începutul anilor ’60 a fost urmată de alte soiuri cu randament ridicat, care au oferit fiecare o creştere a vigorii şi a rezistenţei la dăunători şi boli.
