Un model de fermă relativ nouă, modernă, cu mai mult de jumătate din suprafață aflată în sistem irigat, este grupul de ferme Semtop Iași. Compania a fost înființată în anul 2012 de către o echipă managerială cu o experiență de peste 25 de ani în agricultura de vârf. Ne este la îndemână să îl amintim doar pe unul dintre membrii echipei de conducere, respectiv agronomul Mihai Haraga, cu vastă experiență ca director pentru Europa Centrală și de Est la Monsanto. Între cei care i s-au alăturat este și inginerul Nicolae Berea, de asemenea specialist experimentat în agricultură.
Orientare către performanță și profit
Pentru unii, poate fi surprinzătoare apariția, pe malul Prutului, în zona comunelor Bivolari, județul Iași, și Santa Mare, județul Botoșani, a acestei unități cu un sector de creștere a vacilor pentru carne și cu aproximativ două mii hectare de teren, producător de semințe de cereale și plante tehnice, precum și de tomate în sistem hidroponic. Pentru alții, însă, unitatea aflată în plin proces de dezvoltare, atât ca producție, cât și ca arie de acoperire, reprezintă rezultatul practic al mai multor ani de muncă intensă, deși discretă, în organizare, proiectare, investiții strategice și orientare către performanță, după cum ne spunea Nicolae Berea, coordonator tehnic: „În acest grup de ferme, până în prezent s-a adunat o suprafață de aproximativ două mii de hectare, în proporție de 70% irigată. Depunem eforturi, an de an, să ocupăm această suprafață cu loturi semincere, în principal porumb, dar și floarea-soarelui și soia. Iar, într-o activitate mai restrânsă, însă deosebit de intensivă, ne ocupăm și de producerea tomatelor în sistem hidroponic. Încercăm ca totul să se desfășoare în deplină armonie și în spiritul respectului față de proprietarii de terenuri”.
Și nu puțini arendatori, dacă avem în vedere faptul că predominanți sunt cei care dețin sub un hectar sau cel mult până în trei hectare. „Pentru aceștia, în structura noastră de culturi, a fost introdus și grâul, spre a ne putea achita îndatoririle contractuale față de cei care solicită ca plata arendei să se facă în produse, respectiv grâu. Noi nu suntem interesați să luăm în proprietate terenul niciunui cetățean din cele două comune unde activăm. Însă, dacă cineva își exprimă opțiunea de a vinde, societatea noastră își va exercita dreptul de preempțiune”, spune inginerul Nicolae Berea.
Siguranța valorificării: 80% din producția de sămânță pleacă la export
Dialogul cu performerii din agricultură poate stârni adesea curiozitatea și interesul de a afla resorturile care ar putea asigura reușita, iar modul de lucru expus de aceștia reprezintă modele de abordare, de gândire și de acțiune. Un reper primordial pentru reușita activității, se demonstrează încă o dată, îl reprezintă siguranța valorificării. Mai exact destinația și, chiar am putea spune fără a forța termenul, comanda pieței. Abia după stabilirea țintei clare, urmează alegerea pașilor potriviți spre atingerea obiectivelor. „Noi știm exact pentru cine și ce trebuie să producem. Întreaga cantitate de sămânță care rezultă din parcelele noastre este preluată de companiile cu care avem contracte, în principal Monsanto și Pioneer. La rândul lor, aceste companii repartizează producția în proporție covârșitoare către export. Din câte am înțeles, aproximativ 80% din cantitatea de sămânță preluată de la noi ajunge la export, restul fiind regăsit pe câmpurile din zonă, la fermele colegilor care achiziționează sămânța necesară înființării culturilor”, explică specialistul ieșean.
Seceta și-a pus amprenta pe costul producțiilor din anul 2015
Vorbind despre 2015, aflăm că anul nu a fost deloc ușor, de altfel nici anii precedenți. Și nici anii care vor veni nu vor fi simpli. O recunosc mai toți fermierii experimentați, încercând să găsească soluțiile potrivite, astfel încât pierderile să fie cât mai reduse.
Pentru Semtop Iași, utilizarea sistemelor de irigații a reprezentat calea spre recolte deosebite chiar și în condiții de secetă, dar cu costuri suplimentare. Diferența costului de producție, față de un an normal, rămâne tributul asumat și plătit de fermier, fiindcă despre altă susținere nu prea se poate vorbi. „Fiecare an agricol are specificul lui; și noi, ca agronomi, existăm ca să adaptăm situația din fermele noastre, prin tehnologii, la respectivele condiții specifice. Simplu, teoretic. Practic, este important că am beneficiat de irigații, asigurând factorul esențial pe care îl reprezintă apa – apa de calitate. Nu este suficient să ai sistem de irigații, ci trebuie să ai și o apă bună. Acum, înainte de startul unui nou moment al însămânțărilor de primăvară, privim spre orizontul anului 2016 și putem spune ceea ce s-a și demonstrat în anul precedent, anume că noi fermierii din Lunca Prutului suntem favorizați că putem utiliza apa din acest râu, care se pretează folosirii de către plante, comparativ cu apa din râul de Jijia, care are o calitate mai scăzută, având un conținut mai mare de săruri. Costurile de producție au crescut, pentru că am plătit apa în sine, la ANIF, și energia electrică utilizată de pompele care ne-au asigurat apa la pivoții de irigat. Sperăm ca 2016 să fie mai bun și să nu avem acele cheltuieli suplimentare, de altfel justificate”, spune specialistul firmei ieșene.
Închei cu o observație provenită tot de la specialiștii de pe malul Prutului, care își desfășoară activitatea în corelație cu ceea ce se întâmplă nu doar în regiune și în țară, ci chiar la nivel internațional: orice investiție s-ar face, orice cultură agricolă ar fi aleasă, rămâne de o importanță evidentă reperul numit valorificare. Or, în această perioadă piața internațională are o supraofertă, de exemplu, de cereale. Acest lucru și-a spus cuvântul, concret, în luna decembrie 2015, când oferta de cumpărare a 120 de mii de tone de grâu de către Egipt a fost adjudecată, surpriză, de către Argentina. Aceasta, în condițiile în care, se știe, grâul românesc era consumat pe scară largă în Egipt. Dar, prețul mai redus al Argentinei și-a spus cuvântul și de aceea asemenea exemple reale pot da semnalul că, încă de la început, ținta trebuie să fie competitivitatea pe piață. Mai exact, obținerea de producții înalte, cu prețuri mici. Și, pe cât posibil, producția să fie comandată de către un partener care o va prelua. Incertitudinea și necunoașterea pot aduce chiar falimentul.
PERFORMER = PRODUCĂTOR DE SĂMÂNȚĂ
Producerea de sămânță are rigori foarte clare, dar îi asigură fermierului și o anumită liniște. Despre fermierii care produc sămânță se spune, și pe bună dreptate, că sunt performerii. Ei știu bine tehnologiile și găsesc cea mai potrivită cale de a aplica normele impuse de știință. Desigur, totul este răsplătit și de câștiguri semnificativ mai mari, de aceea se spune că acela care produce sămânță sigur nu va fi un fermier sărac. „Să produci sămânță nu este ușor, însă odată ce am stabilit sistemul de management al calității, atât în fermă, cât și în câmp, în ceea ce privește dotarea cu sistema de mașini necesare pregătirii adecvate a terenului, plus executarea la timp și deosebit de serios a lucrărilor specifice care se impun, în final se asigură producțiile scontate și puritatea genetică a seminței așa cum ne dorim. Aceste ținte odată atinse, în sezonul rece noi suntem liniștiți”, sublinia Nicolae Berea.
INVESTIȚIILE SE CER SINGURE!
Fermele din grupul Semtop au beneficiat de avansul la subvenții, ceea ce a însemnat un real ajutor pentru producția acestui an. Existând ceva mai multe fonduri, au putut fi așezate mai bine toate premisele pentru noile producții și chiar să demareze anumite investiții, care se cer singure, după cu spune fermierul ieșean. „Noi nu am depus nici o cerere de despăgubiri pentru seceta din 2015, chiar dacă am cheltuit mai mulți bani cu producția decât într-un an normal. Deci vom rămâne doar cu ajutorul dat prin avansul la subvenții. Tot este bine, pentru că dincolo de investițiile directe în noua producție de semințe, mai avem de făcut și alte tipuri de investiții. Nu mă refer la proiecte europene neapărat, ci pur și simplu la investițiile imediate, care se cer singure, nu trebuie să le cauți prea mult printre idei, concepte și vise. De exemplu, tehnologic vorbind, ca să putem trece, în perioada imediat următoare, la fertilizarea fazială cu azot a păioaselor și a rapiței de toamnă, a trebuit să achiziționăm îngrășămintele. Apoi, pregătirile pentru semănat se fac tot cu investiții financiare. Și nu costă puțin. Apoi, apar situații când unii proprietari vor să vândă terenul și, ca să păstrăm ceea ce lucrăm, cumpărăm respectivul pământ. Sau, și mai adesea, investițiile care se cer prin natura activității, respectiv sunt mașini și utilaje care se uzează atât din punct de vedere fizic, cât și moral. Trebuie să ținem pasul cu tehnologiile cât mai prietenoase cu mediul, adică tractoare cu consum cât mai mic de carburanți și, ca urmare, se impun investiții mai ales în tehnică agricolă”, a detaliat Nicolae Berea lista investițiilor.
Articol publicat in revista Ferma nr.4(165) 1 – 14 martie 2016
