De ce vaci?
“Cred că plăcerea asta de a creşte vacă mi-a rămas de când eram copil. Pur şi simplu mi-o fost drag. Chiar şi la penitenciarul Oradea, unde am lucrat, când n-a avut cine să meargă la vaci, am renunţat la uniformă şi m-am dus în grajd, pentru că mi-a plăcut”, povesteşte Ioan Beidac.
În prezent are are un efectiv de 20 de vaci, 6 juninci gestante şi 4 viţei. Vacile le-a cumpărat din zonă, dar a căutat întotdeauna să fie animale de calitate. Au fost foarte scumpe, dar sunt toate “cu pedigree” şi este foarte mulţumit de ele. Producţia medie pe fermă, în perioada de iarnă, este destul de slabă, cam la 15-16 litri pe zi pe cap de vacă. Vara, însă, este mult mai bine şi, după cum spune, sunt vaci care au dat chiar şi 7.000 de litri.
Laptele îl livrează la procesatorul Friesland din Satu-Mare. Pentru că livrează lapte bun, primeşte şi subvenţia pe calitate. Cu toate bonusurile şi cu subvenţia de la fabrică a luat peste 14 mii de lei vechi pe litrul de lapte. Într-adevăr, dacă nu este calitate, preţul primit nu trece de 7 mii de lei pe litru. “Avem noroc mare că subvenţia se plăteşte pe calitate şi, aşa, ne străduim să fie cât mai bine. Dacă greşim, şi nu facem un lapte de calitate, procesatorul nu ne plăteşte”, spune fermierul.
De fermă se ocupă împreună cu soţia, unul dintre băieţi fiind la şcoală, iar celălalt, plecat în străinătate.
Hrana pentru animale o produc singuri. Au 13 hectare de pământ şi mai iau şi în arendă. Siloz n-au făcut până acum, principalele furaje spre care s-au orientat fiind fânul şi abracul, adică orz, grâu şi porumb, pe care le macină şi le amestecă în ferma proprie.
Se poate trăi, împreună cu familia, din creşterea vacilor?
“Eu sunt mulţumit. Se poate trăi nici foarte bine, dar nici rău. Dacă n-ar trebui să investeşti încontinuu, ne-ar merge şi mai bine. Acum tocmai am tras curentul, care m-a costat 83 de milioane, în bani vechi. Urmează împrejmuirea, care costă peste 80 de milioane, numai sârma şi stâlpii de beton, ca să fie lucrul făcut aşa cum se cere”, spune Ioan Beidac.
Aş dori să mai cumpăr câteva vaci, însă deocamdată trebuie să finalizez investiţiile în fermă, ca să fie la standardele sanitare-veterinare. Grajdul este prevăzut pentru 60 de capete şi ar fi păcat să rămână pe jumătate gol. Probabil peste doi sau trei ani o să mai cumpărăm animale şi aunci o să putem spune că trăim şi noi bine.
Acum e musai să mergi mai departe. Dacă te sperii de orice, şi dai înapoi, nu mai faci nimic. Sunt, într-adevăr, probleme. Azi e bine, mâine-i mai rău, da’ trebe să mergi înainte”, spune, optimist, Ioan Beidac.
Articol publicat în revista Ferma nr. 2(46)/2007
