Ultimii ani agricoli au fost tot mai grei: secetă, preţuri mici, politici de mediu greu de respectat… Când simt că nu mai pot, fermierii pun ferma în vânzare. Nina Gheorghiţă a identificat 3 alegeri pe care un fermier aflat în prag de faliment le poate face.
“Prin perioade de seceta am tot trecut, numai ca mecanismele comerciale care funcţionau atunci acum sunt anesteziate de noua politica comerciala a UE. Mai mult, în vremurile pe care le trăiesc acum, fermierii, veniturile în ferma nu sunt diminuate doar de seceta sunt diminuate considerabil şi de condiţiile din PNS care contribuie la creşterea semnificativă a costurilor de producţie, creştere neacoperită de nivelul subvenţiilor pe care le primesc fermierii.”, a declarat Nina Gheorghiţă, Vicepreşedinte Liga Asociaţiilor Producătorilor Agricoli din România – LAPAR, într-o intervenţie televizată difuzată la TVR.
Potrivit acesteia, atunci când costurile de producţie sunt ridicate, iar preţurile de valorificare scăzute, agricultorii români sunt cu uşurinţă aduşi în impas. “În condiţiile în care seceta îţi reduce producţia, costul de producţie este unul ridicat iar preţul de vânzare pe care-l oferă piaţa este preţul dictat de Ucraina, aflată în stare de război, cu o agricultură care utilizează inputuri mult mai ieftine şi lipsită de condiţiile UE este greu să te menţii chiar pe zero. Şi atunci ce faci? Pai, iei creionul şi socoteşti!”, spune fermiera.
AI 3 VARIANTE!
Nina Gheorghiţă explică ce variante are un fermier care se află deja în pragul falimentului şi e constrâns să ia decizii radicale. “Când suprafaţa fermei e mică sau medie, pentru o fermă vegetală, e greu să faci mari economii de costuri indiferent cum vei învârti cifrele. Ce rămâne sa faci?
- (1) Iţi asumi riscul să mergi în continuare, în speranţa unor vremuri mai bune, dar cu şanse de peste 50% să ajungi în următorii 2-3 ani în faliment,
- (2) vinzi acum, când poţi obţine un preţ care să-ti acopere toate creditele şi dacă eşti norocos să-ti rămână şi ţie ceva pentru anii de muncă investiţi în ferma
- (3) cedezi o parte din acţiuni creditorului/creditorilor în schimbul datoriei dacă şi aceştia sunt interesaţi.
“Ce faci în continuare dacă ai vândut ferma?
În primul rând te gândeşti că cel care cumpără va avea nevoie de oameni şi atunci speri că te transformi în angajat şi vei gestiona în continuare ferma dar nu pentru tine ci pentru cel care a cumpărat-o. E trist, dar e mai sigur aşa!“, adaugă vicepreşedintele LAPAR.
Potrivit acesteia, „Fondurile de investiţii, sau alţi investitori, cumpăra ferme întrucât socotelile lor stau cu totul altfel. Aceste fonduri/investitori fac scalare de business. E uşor sa te gândeşti ce condiţii bancare (dobânda şi comisioane) primeşte un fond de investiţii/investitor care administrează 10.000 sau 25.000 ha fata de un fermier cu 200 sau 600 de ha! Apoi, ce discounturile la inputuri, ce preţ la producţie primeşte? Dacă te gândeşti şi la tehnica agricolă, în special la capacitatea utilajelor ( suprafaţa semanată/h….) înţelegi fără să fii mare manager de unde vin economiile de costuri pentru a le rentabiliza aceste ferme aflate în dificultate.”
AGRICULTURA – URMĂTOAREA INDUSTRIE ÎN FALIMENT?
Ca o concluzie, Nina Gheorghiţă atrage atenţia factorilor de decizie importanţi la nivel de conducere, cu trimitere la falimentarea altor sectoare industriale importante din trecut. “Dacă administratorii României – preşedintele, premierul si miniştrii de resort (agricultura, economie, externe…) nu se trezesc la realitate vor duce agricultura acolo unde cei care au administrat România în trecut au dus industria îngrăşămintelor, metalurgia, textilele….Să nu uitam anul trecut am încheiat balanţa comercială a României cu un deficit de peste 34 miliarde de euro din care agricultura a avut doar 1,7 miliarde euro, adică nu stă cel mai rău, ca sector economic, asa cum se lasă să se înţeleagă în spaţiul public.
P.S. Domnul ministru Florin Barbu depune eforturi, dar în situaţia geopolitica de astăzi fără sprijin la cel mai înalt nivel nu poate sa redreseze agricultura care este în picaj.”
