Pe Marius nu l-a tentat niciodată străinătatea. „Se poate şi în România. Cu sacrificii, mai greu, dar se poate”, spune viticultorul.
Au început cu unul, două hectare, moştenite de la părinti. Afacerea s-a născut practic acum şapte ani când au început să cumpere hectar după hectar iar astăzi deţin impreună 85 de hectare cu vie.
Pe Dealul Chicerea, care străjuieşte comuna vrânceană Străoane, soarele îmbracă în căldură şi lumină şirurile lungi de viţă de vie. Cât vezi cu ochii în zare se întinde plantaţia, într-o zonă extrem de favorabilă acestei culturi. „Acest deal se numeşte Chicerea, aşa îl ştim din bătrâni şi aşa este şi consemnat prin actele mai vechi ale comunei. Practic, de pe acest deal a început mica noastră afacere care tindem să devină mai mare. Împreună că asociatul meu, Ciprian, am început cu câteva hectare de vie de fiecare şi, din anul 2012, am început să mai cumpărăm, să compactăm şi să plantăm prin programul de reconversie. Noi acum ne aflăm într-o plantaţie de anul patru. În spatele meu este un Traminer roz, în spatele dumneavoastră un Muscat otonel pe care l-am dorit foarte mult, o clonă mai specială. Sunt aduse dintr-o zonă de nord a Italiei şi suntem foarte mulţumiţi de ele. Încercăm să le muncim cât mai bine, să le ţinem curate, fără boli şi să ne aducă producţii cât mai frumoase, pentru că, în ciuda problemelor şi deficienţelor care apar, din cauza sistemului, satisfacţia cea mai mare şi care ne aduce un plus de vigoare este să le vedem întreţinute bine”, spune Marius Pricope.
Peste 350 de butaşi de trandafiri plantaţi la capătul rândurilor cu vie oferă plantaţiei un plus de farmec şi culoare
64 de hectare din total sunt plantaţii noi, realizate prin programul de restructurare-reconversie, începând de la anul 8, 6, 4 şi 2. Ca şi soiuri, cei doi asociaţi au optat atât pentru cele autohtone – Fetească regală, Fetească Neagră, dar şi Cabernet Sauvignon, Merlot, Riesling italian, Muscat Otonel iar din acest an au plantat Pinot Noir şi Pinot Gris, pentru a vedea cum se adaptează zonei de cultură.
„Ne-am tot inspirat şi de la viticultorii italieni şi francezi, pentru că practic de acolo am pornit noi cu gânduri mai mari… am văzut ce şi cum fac, am adoptat modul de plantare cât mai modernizat şi care să ne ajuteîntr-un fel să renunţăm la munca zilierilor, pentru că sunt din ce în ce mai puţini, din ce în ce mai scumpi… Am încercat, prin felul în care am proiectat plantaţiile şi cu utilajele pe care le avem să lucrăm mecanizat în proporţie de peste 80%”, afirmă tânărul viticultor.
Brandul care spune povestea vinului din Străoane
Investiţiile în cramă au început în 2017 şi, în acelaşi an a devenit funcţională. Anul acesta au în derulare un proiect prin APIA, pentru a mări capacitatea de producţie cu aproximativ 250 de mii de litri, prin achiziţionarea unor bazine cu fermentaţie controlată, un buncăr de recepţie pentru a fi mai productivi şi un răcitor pentru mustuială, încă un chiller mai mare pentru ca, în plin sezon de procesare, activitatea în cramă să se desfăşoare în condiţii optime. „Suntem la început de drum, pentru că piaţa vinului este foarte grea, cel puţin pentru noi. În ultimii doi ani ne-am dezvoltat uşor, avem un brand pe care ne dorim să-l promovăm – „Moşia Domnească”, lucrăm acum la etichetă, la sticle şi sperăm ca până în toamnă să ieşim în faţă şi noi. Deocamdată încercăm să producem struguri foarte buni, să facem un vin bun, atât cât ne pricepem, pentru că să ajungi să faci un vin de top necesită mulţi ani de experienţă. Sperăm să fie bine în continuare şi legislaţia din România să ne ajute totuşi mai mult decât ne ajută în momentul acesta”, explică Marius Pricope.
Am întrebat de ce „Moşia Domnească”, de unde vine numele? Gazda noastră îmi spune că are legătură cu istoria acestor locuri şi a neamului nostru: „Se spune că domnitorii, de la Ştefan cel Mare încoace, de pe Dealu Chicerea, unde avem noi via, îşi procurau strugurii şi vinul. Noi fiind în căutarea unui nume, acesta s-a potrivit şi cu ideea noastră şi cu zona în care ne aflăm. Ne-am fi dorit să construim şi crama pe deal, dar din cauza lipsei utilităţilor şi pentru că am făcut-o cu fonduri proprii, am decis să fie aici, în sat”.
Horticultura, moştenire de familie
Marius a absolvit Facultatea de Horticultură la Iaşi iar tatăl lui a lucrat în domeniu, chiar a fost şi tehnician la societatea Veritas din Panciu. „Până acum zece ani am avut o altă afacere în Focşani, la care am renunţat. Cred că dragostea de vie şi de vin este totul. Nu poţi face meseria asta fără pasiune. Dacă cineva lucrează vie şi face vin doar pentru că are un profit, nu cred că o poate face corect. Doar dacă are nişte oameni în spate care sunt pasionaţi”, mărturiseşte interlocutorul meu.
Dar să ajungi într-un timp foarte scurt la asemenea rezultate înseamnă multă muncă şi sacrificii. Mai ales că investiţiile continuă. Cei doi asociaţi se ocupă împreună de orice, se completează, ştiu amândoi ce trebuie făcut în vie şi în cramă. O relaţie nu doar de afaceri, ci şi de familie, care funcţionează ca unsă: „Tatăl meu l-a cununat pe Ciprian, ulterior eu i-am botezat copiii şi s-a format o legătură frumoasă. Apoi a venit şi această afacere pe care o gestionăm frăţeşte, ca într-o familie. Acum nu e prea mult vorba de bani, suntem în faza de a ne achita datoriile şi faza asta o să mai continue pentru că, investind continuu, nu ai cum să ajungi la un moment zero, adică să nu mai ai niciun ban de dat, niciun ban de luat. Mai durează, pentru că noi gândim şi vrem să facem o afacere pentru viitor, pentru copii. Amândoi avem câte doi copii. Dacă am gândi pentru viitorii zece ani, să ne fie bine, ar fi mai simplu şi mai uşor de gestionat, nu ar mai fi fost nevoie să cumpărăm atâta vie, să investim aşa de mult… Şi famiile noastre suferă pe chestia asta, pentru că obligatoriu se resimt aceste investiţii în bugetul familiei. Eu prefer să cumpăr un utilaj de 10.000 de euro în locul a două vacanţe. Fac numai o vacanţă pe an şi mai bag 2.000 de euro într-un utilaj. De zece ani casele, maşinile noastre au rămas în urmă. În locul unei maşini, am preferat să iau un tractor de 50.000 de euro…”, îmi vorbeşte Marius Pricope despre investiţiile care cer sacrificii personale. Însă beneficiile, în viitor, nu pot fi asigurate altfel.
Înainte să apară visul unei afaceri viticole, Marius a făcut şi acasă vin bun, timp 20 de ani, după ce a învăţat toate secretele de la tatăl lui.
Un an bun pentru „Moşia Domnească”. Vinul are predecesori… premiaţi!
„În acest moment viile se prezintă aproape perfect”, spunea cu mândrie Marius Pricope în 14 iunie, ziua alocată vizitei noastre în Străoane, când via se afla în perioada înfloritului. Şi ca producţie, dar şi calitativ, strugurii aveau o creştere avansată, ca urmare a ploilor din primăvară.
Dar există şi un avantaj foarte mare al zonei care face ca vinul obţinut să fie unul cu totul special. „Ceea ce ne ajută pe noi foarte mult în zona de plantaţie este aciditatea. În ţară sunt puţine zone care se pot lăuda cu o aciditate naturală mare, între 7,5 şi 9. Noi o avem la toate soiurile, fără Muscat otonel, care din gena lui nu are aciditate mare. Acest lucru ne ajută în proporţie de 80% la vinurile albe şi roze. Nu şi la cele roşii, care nu sunt specifice zonei, pentru că aciditatea mare la un vin roşu îi strică proprietăţile. Dar nu putem să le avem pe toate. Nici noi nu avem o experienţă prea mare, dar în doi ani am reuşit să facem vinuri bune. O spun şi oamenii de specialitate. Am luat şi două medalii de argint la festivalul Bacchus, cu primele vinuri făcute în 2017, un Riesling Italian şi o Fetească Regală. Din 400 de probe am fost în primele 15, ceea ce e foarte bine pentru pentru primul an de producţie”, spune Marius Pricope.
Importurile necontrolate de vinuri fac legea preţului pe piaţa din România!
Premii, recunoaşteri internaţionale şi, totuşi… Ce îi lipseşte vinului românesc în momentul de faţă pentru a fi majoritar sau prioritar pe piaţa noastră? Viticultorul spune că vinului nu-i lipseşte nimic. În schimb, consumatorul trebuie să fie educat să consume un vin bun pentru că, din păcate, de-a lungul anilor în România a contat prea puţin calitatea, ci mai degrabă preţul este cel care dictează decizia de cumpărare. Aici şi Statul ar trebui să fie mult mai implicat în promovarea producţiei autohtone… „Trebuie să ne gândim că suntem o ţară viticolă mare, importantă în Uniunea Europeană şi trebuie să ne promovăm singuri vinul, dar şi să bem mai mult vin bun, românesc. Ţările consacrate, precum Franţa, Italia, Spania ştiu să facă lucrul ăsta şi ştiu să ajute consumatorul să aprecieze un vin de calitate, prin beneficiile oferite producătorului!”, explică Marius Pricope.
În ultimii ani intră pe piaţa noastră foarte mult vin prost din afară, spune gazda noastră, referindu-se la vinurile aduse în cantităţi industriale, care scad preţul vinului autohton. „Preţul la care intră acel vin în ţară este practic mai mic decât preţul nostru de producţie. Ştiu că suntem în Uniune şi nu putem opri un vapor care intră în ţară, dar totuşi să fie mai bine gestionată calitatea vinului importat! Noi nu putem concura la preţ. Ei au subvenţii foarte mari, au producţii foarte mari şi atunci preţul este mai mic decât la noi. Bine ar fi să se gândească în privinţa asta la un plan pe termen lung. Noi muncim, şi nu este uşor, pentru că fondurile sunt destul de limitate pentru domeniul nostru, pe cramă să spunem că reuşim să facem modernizări prin APIA, cu 50% cofinanţare, dar pe partea de achiziţii utilaje pentru lucrul în vie nu avem absolut nimic. Încercăm să mai luăm pe fonduri proprii, credite, leasinguri şi aşa mai departe, dar la costurile foarte mari. Cheltuielile pe timpul anului sunt ridicate, cine lucrează în vie ştie care sunt costurile pentru un hectar, pentru a-l duce din stadiul de tăiat în uscat, la recoltat”, îşi spune oful Marius Pricope.
Viitorul afacerii de pe Dealul Chicerea e cu arome de… roze!
Viticultorul din Străoane împlineşte în această lună 37 de ani. Împreună cu asociatul lui au pus pe picioare o afacere de familie cu mari perspective. Dacă până acum s-au concentrat pe vânzarea de struguri (cam 70% din producţie), neavând capacitate suficientă de procesare şi nici desfacere, din acest an atenţia celor doi se concentrează pe vinificaţie. „Dorinţa cea mai mare este să procesăm. Un motiv ar fi banii, pentru că e mai rentabil să vinzi vin decât să vinzi struguri. Al doilea motiv este lejeritatea cu care se culeg şi se pot procesa strugurii toamna; una e să-i culegi în lădiţe şi să cumpere fiecare câte 500-1000 de kilograme… e nevoie de oameni mai mulţi la lucru iar recoltatul se întinde pe o perioadă de timp mai lungă. Ei, în momentul în care recoltezi şi mecanizat – anul trecut am recoltat mecanizat 12 hectare – deja se simte aici, în cramă. O maşină recoltează patru hectare pe zi iar ca să recoltezi patru hectare la o producţie medie de zece tone, e nevoie de 50 de oameni”, explică Marius Pricope.
Crama este şi ea dotată cu toate cele necesare: două prese pneumatice (de 2,7 mc, respectiv 15 mc), un desciorchinător – storcător de capacitate mare de 15 tone pe oră şi pompe, bazine cu fermentaţie controlată (10 bazine de 12 mii de litri şi există deja contractul pentru a achiziţiona încă 10 bazine de 15 mii de litri şi cinci de 20 de mii), un buncăr de recepţie, răcitor, pompe.
Clienţii actuali sunt persoane fizice, pensiuni şi restaurante, dar există şi perspective de export, în doi-trei ani, după ce întreaga tehnologie de producţie va fi pusă la punct. La intrarea în cramă se amenajează un punct de vânzare, dar va exista în viitor şi un loc special amenajat pentru degustări chiar în vârful Dealului Chicerea, în mijloc de vie, de unde poate fi admirată în tihnă frumuseţea aparte a zonei.
Echipa VIITOR PENTRU SATE – VRANCEA: Nicoleta Dragomir, Marian Muşat, Leonard Stafie, Claudiu Borobei
