Chiar dacă aşa pare, „în cultivarea florilor nu este totul roz”, multe încercări şi probleme se ascund în umbră până se ajunge la o producţie rodnică şi până ce florile au numărul, calitatea şi proprietăţile care să le califice pentru a fi achiziţionate de numeroase firme, care apoi le desfac în comerţul cu amănuntul. E nevoie de punctualitate şi de o muncă neîntreruptă pentru a oferi clienţilor tot ce doresc. Preţurile diferă în funcţie de mărimea ghiveciului. Spre exemplu, ciclamenul, floarea de primăvară, este vândută cu 6 lei în ghiveci cu diametrul de 12 cm. Aceasta este practic dimensiunea cea mai solicitată de către clienţi. Pe de altă parte, muşcatele în ghiveci de 11 cm diametrul costă 4,2 lei, indiferent de culoarea florilor. Desigur, aceste preţuri sunt pentru comenzi en gross.
Românii preferă roşul!
Dacă nu ştiaţi, când vine vorba de achiziţia de flori, românii preferă culoarea roşie, în toate nuanţele sale. „În procent de 70%, românii optează pentru diferitele nuanţe de roşu”, afirmă Rodica Bălan. Vedem acest lucru şi cu ochiul liber, dar nu putem să nu remarcăm şi celelalte asocieri cromatice care inundă acest spaţiu, de la violet aprins până la multiplele nuanţe de roz.
Începutul de primăvară, anticipând luna dedicată femeii şi Sărbătorile Pascale, este unul foarte aglomerat. Cele mai căutate flori de primăvară sunt ciclamele, primula, zambila şi, în mai mică măsură, Calceolaria, Ranunculus, Senetti. Desigur, muşcatele sunt în topul plantelor decorative de exterior. Unele flori se plantează cu doar două săptămâni înainte şi rodesc exact atunci când domnii le vor oferi partenerelor lor, în preajma zilelor speciale. Răsadurile vin de la trei firme din Olanda şi Germania. Deja există o relaţie de încredere reciprocă creată cu furnizorii, iar anual se discută eventualele noutăţi de introdus în producţie şi opţiunile cumpărătorilor. Gustul nu este foarte schimbător în domeniul florilor, Caliopa roşie este mereu în topul vânzărilor, urmată de micile flori, de asemenea roşii, pe tulpini curgătoare ale muşcatei Balcon Red.
În sere, temperatura ajunge la 70 de grade, vara
Cel mai mare pericol nu îl reprezintă nici dăunătorii şi nici potenţialii hoţi. Compromiterea producţiei prin îngheţ este ameninţarea majoră. La o temperatură de -18 grade şi cu o pompă stricată, acest lucru s-a şi întâmplat în urmă cu doi ani. Atunci proprietarii serelor din Curtici au fost nevoiţi să arunce toate răsadurile şi să o ia de la capăt. A fost o muncă dublă, grea şi chinuitoare, din care însă au reuşit să iasă la liman. Cel mai greu este de lucrat pe timpul verii, când temperatura în sere poate ajunge până la 70 de grade. Din cauza diferenţelor mari de temperatură, se formează uneori mici tornade care pot fi devastatoare. În urmă cu 6-7 ani, un astfel de fenomen a provocat pierderi însemnate.
Dăunătorii, în special musculiţa albă, îi ţin sub control cu tratamente săptămânale. Acestea sunt absolut necesare, ca şi irigarea plantelor, care se face prin aspersie, dar şi manual când este nevoie. Firma a reuşit să-şi creeze contactele de care avea nevoie pentru a importa flori din Olanda, deşi românii sunt priviţi foarte rău acolo, aşa cum avea să constate Rodica Bălan. Prin cunoştinţa unuia dintre furnizori, au reuşit să intre, totuşi, în această legătură şi azi aduc şi flori din „Ţara Lalelelor”.
Dacă în perioada martie-mai este nevoie de mult angajament pentru a face faţă comenzilor, cea mai liniştită lună este noiembrie, când producătorii pot să îşi tragă, oarecum, sufletul. Atunci se pot gândi la situaţia de ansamblu şi să gândească strategia de producţie pentru anul următor. „Eu am făcut cu totul altceva, am lucrat în comerţ, soţul este cel care a înfiinţat serele”, spune Rodica Bălan. Acum, însă nu prea mai iese din acest spaţiu în care se simte şi foarte bine. Are două nepoţele care vin aici să se joace şi pentru care este extraordinar să se afle în natură.
Un hectar pentru cultivarea legumelor
Clienţii provin din cele mai diverse zone ale ţării, de la Craiova, la Constanţa, de la Timişoara, la Tulcea. Mai puţin desfac în Moldova, deoarece fiind o zonă mai răcoroasă, există o diferenţă de sezon. Sunt şi persoane private care vin să cumpere direct din sere, stimulate exact de plăcerea de a intra în aceste spaţii extraordinare. „Nu pot spune dacă este o muncă grea sau uşoară să lucrezi cu florile”, afirmă Rodica Bălan. „Dacă pui suflet şi îţi place, nimic nu este greu. Unele lucrări presupun migală, altele se fac foarte uşor”, consideră ea, ca o cunoscătoare a tuturor paşilor care fac ca planta să crească şi să devină cel mai decorativ element al teraselor, parcurilor, balcoanelor şi locuinţelor noastre. „Satisfacţia cea mai mare pe care o avem este atunci când clientul este mulţumit şi se întoarce în mod constant la noi”, ne mărturiseşte Rodica.
Dacă iniţial în aceste sere au cultivat doar legume, acum această producţie se menţine pe o suprafaţă de numai un hectar. Cel de-al patrulea hectar al fermei este dedicat florilor de toamnă. În perioada în care am vizitat această fermă, secţiunea legumicolă cuprindea salată, ceapă verde, usturoi verde, pătrunjel, leuştean – cele mai cerute pe piaţă în perioada de primăvară. Ca manageri adevăraţi, cei ce conduc firma Agronin se gândesc deja la Paşti. Atunci există un consum foarte mare al acestor legume şi ei vor putea răspunde cererii existente.
JUMĂTATE DIN CHELTUIELI – PE ÎNCĂLZIRE ŞI CURENT
„Cea mai mare problemă pe care o avem este lipsa personalului”, afirmă Rodica Bălan. În total, sunt zece angajaţi permanenţi, dar în aprilie, dacă luăm în calcul zilierii, numărul celor care lucrează în sere poate ajunge la 25. Deşi încălzirea serelor se face cu apă termală, exploatată prin vechile foraje şi ţevi existente, Ciprian Nincu, cel care a înfiinţat de fapt această afacere, ne spune că sunt foarte mari costurile la încălzire şi la curentul electric, dincolo de forţa de muncă, acestea reprezentând cea mai mare cheltuială anuală ce trebuie făcută, aproximativ jumătate din bugetul alocat întreţinerii acestor sere. „Aici s-a forat iniţial după ţiţei la 3.000 de metri în pământ, dar nu au găsit petrol, în schimb au dat de apă termală. Noi avem două sonde cu care scoatem apa, însă nu noi suntem proprietarii. Noi doar exploatăm zăcământul şi plătim pentru asta 100.000 de lei pe an, iar firma Foradex nu face absolut nimic decât să achite la stat redevenţa. Dar dacă se strică ceva sau nu funcţionează cum trebuie, e treaba noastră”, se plânge Ciprian Nincu.
Rodica Bălan: „Scriem peste tot, punem afişe, dar nu găsim oameni care să dorească să vină să muncească. Sunt zilieri care vin, văd că este de muncă şi pleacă după trei zile. Alţii nici nu aşteaptă să se termine cele opt ore de lucru. Este o muncă fizică ce solicită toate grupele de muşchi, trebuie să te apleci…, să îţi murdăreşti mâinile. Tinerii nu rămân, doar cei peste 50 de ani”.
Un articol publicat în revista Ferma nr. 5/232 (ediţia 15-31 martie 2019)
