În momentul apariţiei acestor informaţii, în zona de şes fătările sunt în plină desfăşurare, iar în zona de deal şi în cea montană sunt abia la început. Declanşarea companiei de fătări reprezintă un moment de maxim interes pentru fiecare oier. Producţia de lapte şi cea de carne sunt sever dependente de buna desfăşurare a fătărilor.

Măsuri tehnice şi organizatorice

Pentru buna desfăşurare a campaniei de fătări, din timp se iau măsuri tehnice şi organizatorice, care se referă la: amenajarea şi pregătirea adăposturilor pentru fătări, pregătirea oilor pentru fătare şi supravegherea fătărilor.

• Amenajarea şi pregătirea adăposturilor pentru perioada fătărilor trebuie realizată cu 25-20 zile înainte de data preconizată de începere a sezonului, care se estimează la 145 zile de la începerea montelor.

Saivanul unde au loc fătările trebuie să fie luminos, fără curenţi puternici de aer, încăpător, amenajat cu boxe individuale de fătare şi cu posibilităţi de a amenaja boxe mari pentru oile cu miei.

Deşi oile Turcane, mai cu seamă din varietatea bucălaie, sunt mai rezistente şi în iernile mai blânde unii crescători lasă oile să fete afară, la celelalte rase autohtone de ovine şi îndeosebi la rasele specializate fătările trebuie localizate în saivane pregătite corespunzător.

Normele europene de bunăstare prevăd pentru ţarcul de fătare 1,4-1,6 mp/oaie, un volum de 7-10 mc/oaia cu miel, temperatura optimă de 12-15oC, umiditatea relativă de 70-80%, viteza curenţilor de aer sub 0,4 m/sec., concentraţia de amoniac sub 5 ppm (părţi per milion), bioxidul de carbon sub 300 ppm, iar hidrogenul sulfurat sub 0,1 ppm, suprafaţa geamurilor/iluminatoarelor să aibă cel puţin 5% din suprafaţa interioară a saivanului, iar lumina artificială (becuri) să asigure 5-10 W/mp.

Indiferent de rusticitatea unei rase de ovine, cele mai bune rezultate – privind o rată cât mai scăzută de pierderi şi o viteză mai bună de creştere a mieilor – se obţin la mieii fătaţi în saivane pregătite pentru fătare.

Amenajarea şi pregătirea saivanului începe cu scoaterea gunoiului din saivan, care se face de regulă la sfârşitul toamnei, şi dezinfecţia pardoselei (sodă caustică 3%) şi a pereţilor cu lapte de var sau cu alte substanţe specifice de efect. Pentru dezinfecţia periodică, se aplică pe suprafaţa pardoselei un strat subţire de var nestins, praf (200-250 g/mp) şi apoi se acoperă cu un strat gros de paie curate.

După începerea fătărilor, se recomandă ca o dată pe săptămână să se scoată oile din saivan şi din nou să se prăfuiască cu var praf (150-200 g/mp) aşternutul, peste care se aşază un strat de paie curate.

În saivan se asigură un front de furajare de la jgheaburile (scările) de fibroase de 30-35 cm/oaie şi, dacă este posibil, adăpători automate sau jgheaburi cu plutitor.

La 10-14 zile de la începerea fătărilor în masă, pe peretele opus boxelor de fătare se organizează mielarul (şcoala mieilor), care este o boxă/boxe mai mare ce ocupă 10-20% din suprafaţa saivanului, prevăzută cu pereţi grătar (12-20 cm) pe unde pot pătrunde numai mieii pentru a consuma la discreţie otavă de bună calitate şi concentrate măcinate sau granulate, specifice vârstei.

• Pregătirea oilor este esenţială pentru buna desfăşurare a fătărilor. Oile gestante trebuie furajate corespunzător, mai cu seamă în ultimele două luni de gestaţie, şi vaccinate pentru evitarea avortului salmonelic.

În vestul Europei, majoritatea crescătorilor de oi efectuează diagnosticul de gestaţie la 1,5-2 luni şi separă oile pe tip de gestaţie (simplă, dublă, triplă) şi în funcţie de stadiul gestaţiei. La noi, oierii cu experienţă separă, prin apreciere vizuală, oile groase după: turgescenţa glandei mamare, tumefierea şi congestionarea vulvei, adâncimea scobiturii flancurilor şi descinderea abdomenului. Dacă oile gestante fac mişcare zilnic pe păşune sau în padoc, fătarea are loc mai uşor, în 15-20 minute la fătare simplă şi 30-60 minute la fătările duble.

Îngrijirea mieilor

• Supravegherea fătărilor trebuie să se facă 24 din 24 de ore. De regulă, cele mai multe fătări au loc după miezul nopţii spre dimineaţă. Este foarte important ca cei mai conştiincioşi ciobani să supravegheze planificat zi şi noapte oile. Chiar dacă oile fată uşor, la unele oi apar situaţii care necesită intervenţia ciobanului sau a unui cadru medical din cauze precum:

– dezvoltarea prea mare a mielului, întâlnită la unele mioare sau la oile montate cu berbeci din rase de carne. În acest caz se prinde capul mielului şi, concomitent cu contracţiile oii mame, se trage de picioarele din faţă, iar dacă nu se poate realiza expulzarea mielului/lor, ea trebuie efectuată de un cadru medical. Mai ales in situaţiile:

– la fătarea dublă, cu prezentarea concomitentă a ambilor mieii. Mielul mai avansat pe tract se trage de picioarele din faţă şi celălalt se împinge uşor;
– prezentarea anormală a mielului/lor, cu partea din spate sau culcat lateral, este o poziţie distocică mai greu de rezolvat, fie prin angajarea picioarelor din spate sau îndreptarea poziţiei laterale, fie prin cezariană.

După fătare, oaia este lăsată să se liniştească, iar la miel, dacă este cazul, se îndepărtează mucozităţile de la gură, nas şi ochi.

Dacă în anii anteriori au existat cazuri de infecţii ombilicale, se secţionează cordonul ombilical la 5-6 cm cu o foarfecă aseptică şi se dezinfectează capătul cu tinctură de iod sau apă oxigenată.

Apoi, se lasă oaia mamă să lingă mielul timp de 5-10 minute, după care se introduc într-o boxă de fătare obligatoriu oile cu doi mieii, mioarele, oile rele mame, unde se ţin 3-7 zile, în funcţie de valul de fătări.

După ce mielul este lins şi are contact cu oaia mamă, trebuie să fie buşumaţi cu un material textil curat, absorbant (bumbac, in, cânepă) şi apoi, dacă nu suge singur, el se apleacă la uger să sugă colostru după ce se desfundă, prin mulgerea a 1-2 jeturi de colostru, canalele mameloanelor.
La unele mioare, dar şi la oile adulte cu miei mari (5-6 kg), fătarea decurge greu şi mieii pot intra în comă. În acest caz, pentru salvarea lor se recomandă în primul rând respiraţia artificială prin apăsarea uşoară şi ritmică timp de 1-2 minute a picioarelor din faţă. Apoi se buşumează uşor şi dacă îşi revin, se apleacă imediat să sugă.

Mieii de la oile cu sfârcuri mari şi groase nu pot să sugă singuri, ei vor fi aplecaţi să sugă de către cioban sau se trec la alte oi în lactaţie.
Pentru o mai bună supraveghere a oilor mame cu mieii şi pentru o furajare suplimentară a mieilor cu furaje, concentrate specifice vârstei, se recomandă întreţinerea oilor mame pe grupe de vârstă: grupa I – oi mame cu mieii în vârstă de până la 30 zile, grupa II – oi mame cu mieii între 30 şi 60 zile şi grupa III – oi mame cu mieii peste 60 zile, separat pe fătări simple sau duble.

Imunizarea produşilor

După fătare, mielul trebuie să consume cât mai mult colostru, care conţine imunoglobuline ce îi asigură anticorpii necesari rezistenţei la îmbolnăviri în primele două săptămâni. În prima săptămână de viaţă mieii sug des (20-35 ori/zi), iar cantitatea de colostru variază între 400 şi 600 g/zi, în funcţie de producţia oii mame şi de vigoarea mielului.

Tot în această perioadă mieii vor fi individualizaţi cu câte o crotalie în fiecare ureche, iar la mieii din rasele cu lână semifină sau fină se efectuează codotomia (tăierea cozii) cu o lamă de fier înroşit în foc sau cu inele speciale.

Perioada de alăptare a mieilor este deosebit de importantă, întrucât influenţează hotărâtor viabilitatea, viteza de creştere şi performanţele productive la maturitate.

ÎNGRIJIREA MIEILOR ORFANI

Imediat după fătare şi pe parcursul primei săptămâni, în urma unor leziuni grave ale aparatului genital, unele oi mame mor (1-3%) şi mieii rămân orfani, situaţie în care se va recurge la următoarele soluţii:

– adopţia lor de către alte oi, doici, cărora le-au murit mieii sau care au un singur miel şi au o producţie mare de lapte. În acest caz se va uniformiza mirosul mielului adoptat, fie prin frecarea lui cu placenta oii doici sau cu pielea mielului mort, fie se mulge laptele peste miel.
– alăptarea artificială, numai dacă nu avem oi doici; în acest sens, mieii orfani se pun să sugă colostru imediat după fătare la alte oi, timp de 2-3 zile, după care se pot alăpta cu biberonul, cu lapte de oaie sau de vacă, fiert şi răcit la 38oC, în vase cu capac.

Un articol publicat în revista Ferma nr. 2/229 (ediţia 1-14 februarie 2019)