• Semănatul fasolei, conform experiențelor efectuate în țara noastră, este recomandat a se face în intervalul 10-25 aprilie în Câmpia Română, Dobrogea și Câmpia de Vest, între 15 și 30 aprilie în partea centrală a Moldovei și în Câmpia Transilvaniei și până la 10-15 mai în nordul țării și în unele depresiuni cu climat rece. Deci perioadele de semănat din zonele foarte favorabile sunt depășite și, în consecință, se impune semănatul grabnic al acestei culturi.

Semințele se tratează cu Nitragin, după indicațiile menționate în instrucțiunile care însoțesc preparatul. Reamintim că fasolea se seamănă în rânduri simple la distanța de 50 cm sau în benzi cu intervalul între rânduri de 45-50 cm, iar între benzi, pe urmele roților tractorului, la 60-70 cm. Densitatea optimă este de 40-50 boabe germinabile/mp și de 50-55 boabe germinabile/mp în condiții de irigare. Cantitatea de sămânță necesară pentru aceste densități este de 80-200 kg/ha. Adâncimea de semănat este de 5-7 cm.

• Semănatul soiei. Anul acesta, țara vecină Ucraina și-a propus să semene două milioane hectare cu soia. Noi ce făcem? Cumpărăm în continuare cu bani mulți șroturi de soia din America, Brazilia etc. sau ne producem singuri măcar o parte din necesar? Soia este „planta de aur” care asigură proteină, ulei și lasă în sol circa 100 kg de azot „gratis” pentru cultura care urmează.

Deși declanșarea semănatului se face când temperatura solului la adâncimea de semănat este de 7-8oC, în luna mai avem suprafețe încă nesemănate. Pentru a încolți, semințele de soia necesită o mare cantitate de apă, respectiv 125-150% din greutatea uscată a boabelor. Semănatul se face la adâncime mică, de 3-5 cm, strat de sol care se usucă repede. 

La semănatul întârziat, sămânța introdusă într-un sol uscat va avea repercusiuni asupra perioadei de la semănat la răsărire și va afecta uniformitatea răsăririi. Semănatul tardiv nu permite mărirea densității plantelor peste 50-60 boabe germinabile/mp, deoarece astfel reducem rezistența plantelor la cădere, reducem numărul de ramificații și de păstăi/plantă. Soluția este deci să ne grăbim cu semănatul, să semănăm într-un pat germinativ bine mărunțit, afânat la suprafață, tasat în adâncime și cât mai bine nivelat. Sămânța se tratează anterior cu produsul Nitragin-soia.

Porumbul pentru boabe seamănat în luna mai

Dacă în zonele colinare semănatul porumbului în prima decadă a lunii mai este normal, în zona favorabilă, care cuprinde câmpiile țării, semănatul în luna mai este în întârziere. Pentru a ajunge la maturitate înainte de venirea brumelor de toamnă și pentru siguranță în acest sens, cultivați numai hibrizi care să aibă necesarul de unități termice mai mic cu 150-250 față de potențialul zonei.

Fiecare zi de întârziere a semănatului înseamnă importante pierderi de recoltă, deoarece se reduce umiditatea solului, perioada de înflorire-fecundare este „împinsă” în intervalul cu temperaturi ridicate și cu o mai mică umiditate relativă a aerului, fapt care mărește procentul plantelor sterile și reduce randamentul de boabe.

Am enumerat câteva argumente pentru ca cei care au întârziat cu semănatul să renunțe la hibrizii târzii și să se orienteze spre hibrizi timpurii sau, în zonele de câmpie, hibrizi mijlocii ca perioadă de vegetație. Pentru situațiile în care după porumb în toamnă urmează grâul, acum se vor semăna numai hibrizi timpurii, pentru a se recolta la timp și să se poată efectua la timp lucrările solului și semănatul.

Prognoza meteorologilor care anunță o vară mai fierbinte decât a anului trecut obligă la prudență în ceea ce privește densitatea de semănat, fiind de preferat limita inferioară a acesteia, specifică fiecărui hibrid. Adâncimea de semănat trebuie corelată cu umiditatea existentă în sol; nu mai adânc decât e indicat, deoarece fiecare centimetru de adâncime întârzie răsărirea cu mai mult de o zi.

Semănatul culturilor termofile

• Sorgul ocupă o suprafață de peste 42 milioane hectare, în 97 de țări de pe toate continentele. Cultură veche și foarte valoroasă, cultivată pentru boabe, mături, sirop bogat în zahăr și furajarea animalelor, sorgul se seamănă când temperatura solului, dimineața la ora 8:00 ajunge la 14-15oC. După semănat, scăderea temperaturii la 12oC reduce numărul plantelor răsărite cu peste 50%.

Densitatea la sorgul pentru boabe pe solurile fertile va fi de 150-200 mii plante recoltabile la hectar, iar pe solurile sărace – 100 mii plante recoltabile la hectar. Densitatea sorgului pentru mături este de 40-60 mii plante/ha, iar la sorgul zaharat, 60-80 mii plante/ha. Pentru realizarea densităților dorite este necesar ca la semănat să se suplimenteze cantitatea de sămânță cu 40-45%, deoarece sorgul are o facultate germinativă în câmp foarte scăzută (60-65%). La sorgul pentru sămânță se folosesc 10-13 kg/ha. Dintr-un kilogram de sămânță răsar circa 21 mii plante.

Distanța între rânduri este de 70 cm, iar adâncimea de semănat este de 4-6 cm.

Sorgul este mai puțin pretențios față de sol decât porumbul, este mult mai rezistent la secetă și la temperaturi ridicate, în condițiile în care recoltele sunt la fel de mari și compoziția chimică a boabelor este la fel de valoroasă ca și la porumb.

• Orezul trebuie semănat până la 10 mai, semănatul după această dată determină pierderi de recoltă. Pentru a avea la recoltare 500-600 panicule/mp este necesar să semănăm 800-1000 b.g./mp, ceea ce corespunde unei cantități de 270-300 kg/ha de sămânță. În orezăriile cu soluri sărăturate, cantitatea de sămânță trebuie mărită cu 10-20%. Semănatul prin împrăștiere în apă (semănatul în teren submers) asigură ajungerea la maturitate cu 7-14 zile mai devreme față de semănatul în uscat, fapt deosebit de important pentru condițiile climatice din țara noastră.

• Meiul este o altă cereală valoroasă (boabele conțin 10,6% proteine, 61,1% extractive neazotate, 3,6% grăsimi). Se seamănă după ce a trecut pericolul brumelor. Semănatul se face în rânduri distanțate la 12,5 cm și la adâncimea de 1-2 cm. La semănat trebuie să asigurăm 550 b.g./mp, ceea ce corespunde unei cantități de sămânță de 15-18 kg/ha. Tăvălugitul după semănat grăbește răsărirea plantelor.

• Arahidele pot fi cultivate cu succes pe soluri ușoare, afânate, cum sunt cele nisipoase și nisipo-lutoase din sudul țării, în condiții de irigare. Semănatul se face când temperatura în sol ajunge la 14-15oC, la distanța de 50-60 cm între rânduri, 15-20 cm pe rând și 5-7 cm adâncime. Densitatea optimă este de 80-100 mii plante/ha și se realizează cu 40-70 kg semințe decojite sau cu 100-120 kg/ha păstăi.

 Pe nisipurile din stânga Jiului, cea mai mare producție medie pe patru ani (2111 -1955 kg/ha) s-a obținut când semănatul s-a efectuat la sfârșitul lunii aprilie – începutul lui mai. 

• Fasolița (Vigna unguiculata( L) Walp.) conține 26% substanțe proteice și 52% extractive neazotate. Pentru țara noastră, fasolița se cultivă pe nisipurile de la Tâmburești-Dăbuleni. Această plantă originară din Indiile Orientale se cultivă pentru boabe, pentru nutreț verde însilozat și pentru îngrășământ verde. Se însămânțează când în sol, la adâncimea de 10 cm, se înregistrează temperatura de 10-12oC, respectiv la începutul lunii mai. Distanța între rânduri este de 50-70 cm, adâncimea de semănat 5-6 cm. Cantitatea de sămânță necesară este de 40-50 kg/ha.

ȘTIAȚI CĂ…

• Solul nu poate ceda întreaga cantitate de apă înmagazinată; există o cantitate de apă care nu poate fi accesibilă plantelor, o alta care este greu accesibilă plantelor și o a treia care este foarte ușor accesibilă plantelor;

• Cei mai importanți indicatori legați de circulația apei în sol și disponibilitatea ei către plante sunt: 

– Coeficientul de ofilire (Co) este valoarea care delimitează apa accesibilă de cea inaccesibilă;

– Capacitatea de câmp (Cc) este valoarea apei din sol și redă cantitatea de apă reținută prin absorție și prin forțele capilare;

– Capacitatea de apă utilă (Cau) este coeficientul care exprimă diferența între capacitatea de câmp și coeficientul de ofilire.

• Cunoașterea acestor parametri este foarte importantă pentru determinarea relației plantă-sol, pentru conservarea apei și gestionarea ei corectă.

PROTECȚIA CULTURILOR ÎN VEGETAȚIE

Combaterea bolilor și a dăunătorilor din culturile de câmp în perioada de vegetație este obligatorie, cu precădere în culturile unde sunt folosite doze de îngrășăminte și densități mari ale plantelor.

La cultura grâului, în această perioadă trebuie să acordăm atenție complexului de boli foliare cum sunt: făinarea (Erysiphe graminis), septorioza (Septoria spp), fuzarioza (Fusarium spp), rugina brună (Puccinia recondita) și hermintosporioza (Helminthosporium spp.). Pentru combaterea bolilor dispunem de numeroase fungicide menționate în CODEX ca fiind admise în România.

Dintre dăunători menționăm atacul: gândacului ovăzului (Lema melanopa), afidelor cerealelor (Schizaphis graminum s.a.), viermelui roșu al paiului (Haplodiplosis marginata) și al ploșnițelor cerealelor (Eurygaster integriceps). Combaterea dăunătorilor se face cu insecticidele admise, menționate în Codex. 

La porumbul în vegetație în această perioadă poate să apară atacul de: gărgărița frunzelor (Tanymecus dilaticollis), viemi sârmă (Agriotes spp.) și viermele vestic al rădăcinilor de porumb (Diabrotica virgifera). Pentru combatere se vor utiliza insecticidele admise, menționate în Codex, cu respectarea tuturor normelor de protecția muncii și a mediului ambiant.

Am făcut precizări doar pentru culturile cu cea mai largă răspândire. Atacul de boli și dăunători trebuie urmărit cu atenție la toate culturile.

Articol publicat in revista Ferma nr.8(169) 1 – 14 mai 2016