La Gottlob, unul din zece agricultori cultivă lubeniţă şi pepeni. Anual, pe o suprafaţă de câteva sute de hectare se produc mii de tone de fructe zemoase şi dulci, care se vând nu doar în Banat, ci şi în sudul şi sud-estul ţării, dar şi peste hotare, în ţări precum Austria, Ungaria, Cehia, Germania.
Anul acesta, graba de a ieşi primii pe piaţă i-a costat pe unii producători autohtoni. Este cazul cultivatorilor din Dolj, mulţi suferind pierderi de cultură, pentru că s-au grăbit la plantarea în câmp iar frigul târziu a afectat plantele. Pe de altă parte, cum în sudul ţării sezonul la lubeniţă s-a încheiat deja, comercianţii doljeni, chiar şi din Dăbuleni, au cumpărat în acest an lubeniţa gottlobenilor.
Producătorii se plâng, însă, că nu pot intra pe piaţa supermarketurilor din România, care preferă fructele de import, în detrimentul celor autohtone, mult mai gustoase şi mai sănătoase.
Căldura i-a grăbit coacerea şi i-a sporit calitatea
Aurel Wambach a cultivat în acest an 9 ha cu lubeniţă. “Dintre acestea, 7 ha au fost cultivate cu plante produse de mine şi 2 ha, cu plante altoite. Seminţele au fost de import”, ne-a spus producătorul gottlobean. “Anul ăsta a început rău, pentru că au fost ploi, iar lubeniţa este o plantă căreia nu îi place umiditatea, pentru că riscă să se îmbolnăvească.
Mai târziu a venit căldura puternică, a grăbit coacerea şi a redus producţia, dar calitatea a fost foarte bună”, ne-a explicat Wambach. El a adăugat că în acest an, întreaga cantitate recoltată a vândut-o la en-gros, direct din câmp.
Producătorii spun că afacerea cu lubeniţă poate fi profitabilă, dacă ai un an bun. Dar, la fel de uşor poţi pierde cultura într-un an prost. “Depinde de cum ai noroc. O perioadă cu diferenţe mari de temperatură de la zi la noapte, la începutul perioadei de vegetaţie, poate distruge cultura”, spune Aurel Wambach.
“Eu am de gând să reduc suprafaţa cultivată anul următor, pentru că anul ăsta a fost un an bun şi anul viitor probabil vor cultiva mai mulţi, şi cei care au renunţat vor relua activitatea, îşi vor mări suprafeţele cultivate şi va fi un an cu supraproducţie, nu va mai fi vânzare şi vom pierde”, a explicat acesta.
Recolte bogate: 50-60 tone/ha
Şi Claudia Truţă a recoltat în acest an lubeniţă şi pepeni de pe 15 ha. “Având în vedere condiţiile de secetă din acest an, noi am avut producţii foarte bune. Am recoltat 50-60 tone/ha, iar preţul a fost bun”, ne-a spus aceasta. Claudia Truţă a avut patru soiuri în cultură, sămânţa este de provenienţă olandeză, iar răsadurile au fost produse în grădina proprie.
Despre secretul lubeniţei de Gottlob, producătorii nu spun prea multe. În schimb, aceştia afirmă că pentru o recoltă de calitate cel mai important este să se respecte verigile tehnologice şi cantităţile de produse fitosanitare administrate. “Pentru lubeniţă, important este să îi dai totul cât trebuie şi exact la timp. Cele mai importante şi mai dificile lucrări sunt plantatul şi recoltatul”, spun ei.
Claudia Truţă nu a putut participa cu lubeniţă la festivalul din acest an. “N-am mai avut lubeniţă de festival. Anul acesta, fiind aşa secetă şi călduri puternice, lubeniţa a fost forţată să se coacă în masă. Noi am cultivat-o pe etape şi în mod normal la ora asta trebuia să recoltăm din plin a doua etapă, dar deja e gata” spune aceasta.
1-1,5 lei/kg – preţ dublu faţă de 2011
Unul dintre cei mai mari producători din localitate, Lucian Cireap a avut însă marfă din plin la festival. Acesta are circa 20 ha cultivate cu lubeniţă şi exportă în ţări precum Cehia şi Ungaria. “Noi mai avem lubeniţă, pentru că am pus o parte cu o lună mai târziu, la care încă mai udăm şi care încă mai creşte”, ne-a spus Simina Cireap, fiica gottlobeanului.
Una peste alta, “2012 a fost un an destul de bun, chiar dacă producţia a fost mai mică, s-a compensat prin preţ, care a fost dublu celui de anul trecut”, spun producătorii.
La festival, ca şi pe piaţă, lubeniţa s-a vândut cu 1-1,5 lei/kg, faţă de 0,30 bani în anii anteriori, în funcţie de calitate şi de cantitatea cumpărată.
