Petre Daea, neobositul atlet al Agriculturii româneşti, a poposit, cu ceva timp în urmă, la societatea de la Matca, anunţând că a găsit soluţia tehnică miraculoasă: repararea sifoanelor de către ANIF, pentru ca apa trasă din Dunăre să ajungă la peste 70 km, la capătul sistemului de irigaţii de pe Terasa Covurluiului.
„Bine ar fi ca din această toamnă ANIF Galaţi să facă protocolul, să organizeze licitaţia şi să se apuce de treabă! Sunt de acord că s-a găsit soluţia aceasta, să vină apa gratis de la Dunăre pe o distanţă de 70 km până la mine. Dar trebuie ţinut cont că sunt canale nefolosite din anii ’90 şi pierderile sunt imense. Spun cu majuscule: ÎN JUDEŢUL GALAŢI, NU ESTE INTERES PENTRU IRIGAT!”, a subliniat pe un ton categoric Gavrilă Tuchiluş (foto).
Fermierii care trăiesc din subvenţii şi calamităţi nu udă!
Apoi a continuat să dezvolte ideea: „Cine este consumatorul de apă, domnule, de la Galaţi până aicea? Sunt producătorii agricoli mici care nu au nici un interes să ude culturile, trăiesc din subvenţie şi din calamităţi. Fermierii mijlocii trăiesc din subvenţie, calmităţi şi din ce vând! Dar nici ei nu manifestă vreun interes prea mare! Şi, apoi, nu poţi să mai irigi cu ţeava de 6 metri în spate, trebuie să ai instalaţii moderne. Soluţia este să se acceseze fonduri europene. Există submăsura 4.3 – Modernizarea infrastructurii de irigaţii – de un milion de euro. Dar după ce se pun la punct staţiile şi reţelele, se aduc echipamentele de irigare, intervine problema: când trebuie să trec peste parcela lu’ badea Gheorghe, îmi spune: «Nu ai voie, domnule, să treci, trebuie să mă despăgubeşti!»”, arată Tuchiluş.
Administratorul Agrimat a precizat că de la Revoluţie încoace a avut grijă de staţiile de irigaţii, a plătit oameni ca să le păzească să nu fie distruse. „Eu din 1990 păzesc o staţie de pompare care porneşte la cheie! Şi mai am două, din care pe una am dezafectat-o! am băgat-o aici sub cheie, că nu mai am ce face. Plătesc la alta trei oameni, îi mai ţin să văd dacă se mişcă ceva cu ANIF-ul, cu sistemul de irigaţii. Dacă totu-i apă de ploaie, atunci o dezafectez! Asta-i România”, a concluzionat resemnat Gavrilă Tuchiluş.
LA ÎMPĂDURIRI, LEGISLAŢIA ESTE ARBORESCENTĂ ŞI STUFOASĂ!
„Mai este pe agenda publică problema împăduririlor. Se tot vorbeşte de împădurire. Sunt de acord să fac perdele forestiere de protecţie a culturilor! Să-mi dea voie ca la 5.000 de hectare pe care le lucrez să fac cinci ziduri de vegetaţie! Dar zona este cu… nisipuri mişcătoare. Terenul azi este al lui Ion, dar mâine va fi al lui John sau al lui Ahmed sau Fritz. Noi suntem aicea şi pământul se vinde, fără ştirea noastră, străinilor. Cu toată legislaţia care este! Te duci şi dai în judecată, dar până când câştigi s-a terminat treaba şi atunci rămâi în bătaia Crivăţului! De aceea, trebuie făcut cadrul legislativ corect, clar”, a opinat Gavrilă Tuchiluş.
Articol publicat in revista Ferma nr. 16 (199) (15-30 septembrie 2017)
