Legumicultori, ATENŢIE la PĂIANJENUL ROŞU COMUN! - Revista Ferma
3 minute de citit

Legumicultori, ATENŢIE la PĂIANJENUL ROŞU COMUN!

Simptome ale prezenţei dăunătorului
Inamicul culturilor horticole se localizează pe partea inferioară a frunzelor, în apropierea vaselor mari de transport, iar pagubele sunt reprezentate de hrănirea prin înţepare, distrugerea celulelor ţesutului foliar şi sugerea sucului celular.
Primele simptome vizibile pe partea superioară sunt mici puncte clorotice ce vor deveni galbene, într-o zonă restrânsă a frunzelor- prezenţa unor vase mai mari de transport în zona respectivă poate fi un indiciu suplimentar privind prezenţa paianjenilor.
Ulterior, zonele afectate se măresc, atât ca suprafaţă (hrănire intensă a unui număr mai mare de indivizi), cât şi ca număr pe frunze (unii indivizi migrează către alte zone ale frunzei).
“Înţeparea celulelor se produce din loc în loc, în formă de cerc, rezultând, astfel, forma tipică a punctelor circulare de sucţiune a păianjenului roşu comun. După ce celulele epidermale sunt înţepate, ele se colapsează, iar sucul celular este supt de către dăunator. Hrănirea intensă şi unirea punctelor iniţiale distruse duc la formarea de leziuni uniforme, frunzele afectate capătând un aspect albicios care devine în scurt timp maroniu. Prin distrugerea celulelor în timpul hrănirii, ţesutul foliar din zona afectată colapsează, stomatele învecinate sunt distruse şi, implicit, funcţia respiratorie este mult micşorată.
Frunzele afectate pe toată suprafaţa îşi schimbă treptat culoarea, se îngalbenesc şi se usucă”, ne-a declarat dr. ing. Costel Pohrib, liderul Asociaţiei pentru Agricultură Avansată.

paianjenul-rosu-comun-01_b

Specialistul a susţinut că pe frunzele afectate mai poate fi observată o pânză de păianjen foarte fină în reţeaua careia indivizii aflaţi în diferite faze de dezvoltare sunt mai bine protejaţi de factorii de mediu neprielnici (vânt, ploaie), dar şi de acţiunea tratamentelor chimice.
În afara foliajului, păianjenul roşu comun se poate localiza şi hrăni şi pe fructe, scăzând considerabil calitatea acestora.

Metode de prevenire şi combatere
• Irigarea constantă a plantelor şi menţinerea unei umidităţi relative a aerului peste 70%, reduc foarte mult instalarea primelor colonii de păianjeni în culturile de legume. Plantele aflate sub stres hidric, uşor ofilite, sunt foarte uşor atacate de către păianjeni.
• Din cauza unui spectru foarte mare de plante gazdă cu care se poate hrăni, păianjenii au o capacitate genetică deosebită de a dezvolta rezistenţe la substanţele aplicate pentru combaterea lor.

În funcţie de programele de combatere aplicate, anumite populaţii pot capăta rezistenţă la diferite pesticide pentru o perioadă de timp, pot apărea fenomene de rezistenţă încrucişată sau o explozie a populaţiilor de păianjeni într-un timp foarte scurt, în urma creşterii rapide.
Tratamente chimice:
Pe cale chimică, păianjenul roşu comun poate fi ţinut sub control cu următoarele pesticide: Floramite 240 SC, Milbeknock, Nissorun, Vertimec, Voliam Targo, recomandă specialiştii Marcoser.

Cisteste si...

Recomandările redacției
Ultimele articole
Citește mai multe știri →