Pe Mary Pană am găsit-o la noul sediu al Asociaţiei (deocamdată provizoriu) din clădirea Platinum Auditorium din Bucureşti, cunoscută ca sediu al televiziunii Realitatea TV. Un sediu frumos, generos, pentru care asociaţia nu plăteşte chirie deoarece este „găzduită”, ca şi în vechiul sediu. Trei oameni se ocupă de bunul mers al demersurilor ACEBOP în dialogul cu autorităţile locale şi cu cele din ţările unde exportatorii au interese economice. Cât priveşte activitatea propriu-zisă, detaliile oferite de Mary Pană mi-au creat o imagine, sper, corectă. Dialogul meu cu preşedintele ACEBOP a fost destul de lung ca să fie redat sub formă de interviu clasic. Aşa că vom prezenta o esenţă a discuţiei.
Mary Pană, specialistul veterinar care se ocupă de problemele exportatorilor din zootehnie, susţine din capul locului că: „Dacă amesteci politica cu orice altceva, nu vei ajunge niciodată la nimic bun!”. Deşi, cred eu, chiar şi asumarea faptului că nu faci politică este tot… o politică! Iar politica ACEBOP are ca scop obţinerea facilităţilor pentru ca fermierii să-şi dezvolte afacerile pe termen lung. Pentru ca aceste obiective să fie realizabile, Asociaţia a angajat un om care să stăpânească problemele din sector. Iar Mary Pană s-a dovedit a fi omul potrivit în acest moment. Angajată iniţial ca expert veterinar, în 10 decembrie 2015 a ajuns preşedintele asociaţiei, convingând membrii prin profesionalism şi abnegaţie.
Cine este Mary Pană, actualul preşedinte al ACEBOP?
Medicul veterinar concesionar, care se ocupa de o zonă destul de mare în judeţul Călăraşi (de la Fundeni şi Frumuşani, până la Budeşti) unde avea şase cadre medicale în subordine şi de asistat trei ferme mari de vaci, două de porci şi patru ferme de păsări, a devenit expertul pe bunăstarea animalelor de la DSV Călăraşi. Apoi a trecut, timp de patru ani, prin ANSVSA, unde a lucrat strict pe sănătatea animală (sectorul cel mai dificil din Autoritate). Aici a contribuit la primul program de vaccinare a vulpilor cu momeli aruncate din avion. Munca sa a căpătat contur prin asocierea în tot felul de astfel de programe “new entry”. Aşa se face că după doi ani în care a activat constant într-un proiect de înfrăţire zootehnică între Franţa şi România, a urmat un curs de formare profesională pe termen lung tocmai în Hexagon. Finalizat cu 18 examene şi o diplomă semnată de ministrul Agriculturii din Franţa (diplomă pe care a primit-o abia după cinci ani de supraveghere a muncii sale). Dar la întoarcerea în ţară a fost trimisă înapoi la laboratorul de unde plecase, fapt care a convins-o să iasă din sistem. Un sistem care nu are nevoie de specialişti, ci doar de executanţi (o concluzie de lungă durată de genul „nu te băga, că-ţi spunem noi când să fii deştept”).
A primit de la Danone o ofertă pentru a lucra la un studiu pe reziduurile de medicamente din lapte, efectuat pe jumătate chiar la Paris, la fabrica-mamă a Danone. Au urmat imediat oferte de colaborare, una venită de la Danone Polonia. Propunerea aceasta a refuzat-o atunci, deoarece a pus pe primul plan familia. Chiar şi aşa, băiatul îi mai reproşează că a văzut-o cam rar prin viaţa lui. Acest lucru o face acum să regrete cumva refuzul de a accepta atunci jobul din Polonia. Dar cum tot răul este spre bine, iat-o acum apărând interesele celor pe care îi controla şi consilia în trecutul său de funcţionar public. De altfel, spune Mary Pană, „a fost dificil să renunţ la apucăturile de inspector atunci când am intrat în asociaţie”. Mediul privat este o provocare la care trebuie să te adaptezi din mers şi Mary Pană se pare că a făcut-o foarte bine!
Irlanda are un program curajos pentru susţinerea tinerilor oieri. România NU!
Un program care a început timid, spune Mary Pană, dar care a evoluat la superlativ. Chiar agresiv! Acum tinerii irlandezi primesc o casă, o sumă lunară de suport şi sunt asistaţi atât în ameliorarea şeptelului (achiziţii de animale şi genetică, tratamente veterinare decontate, ajutor pentru export prin asistarea calibrării carcaselor etc.). Asta nu face decât să ne întrebăm, a nu ştiu câta oară, unde şi mai ales de ce s-a împiedicat programul românesc „Prima Fermă”?! De altfel, oieritul nostru are mari probleme de autoritate, susţine preşedintele ACEBOP. „Din cele 14 milioane de ovine înregistrate la APIA, circa 13 milioane se află în gospodării private, ceea ce nu e un avantaj pentru bugetul României! Iar din cele 17 asociaţii care fac COP pe ovine, nu cunoaştem practic decât vreo trei”.
„Dăm bani la RG, în loc să subvenţionăm reproducţia!”
E adevărat că pentru a susţine sectorul zootehnic, acest gen de programe – cum ar fi ”Prima Fermă” – este mai oportun de susţinut decât aruncarea în aer a milioanelor de euro pe registre de rasă şi un COP îndoielnice, consideră Mary Pană. De altfel, liderul ACEBOP a fost singurul preşedinte de asociaţie care s-a împotrivit legării Sprijinului Cuplat Zootehnic de RG, care „pur şi simplu este un îndemn la FRAUDĂ”. Intervievata mea ştie că îşi face duşmani în lumea aceasta, dar crede cu tărie şi susţine înfiinţarea fermelor de reproducţie care ar putea asigura un progres genetic uşor de urmărit şi de cuantificat! „Să nu mai vorbim de faptul că asociaţiile încasează bani publici şi bani privaţi, apoi nu reuşesc să se adune pentru a reprezenta sectorul la nivel european. E o mare ruşine şi o imensă nerealizare faptul că nu suntem prezenţi la masa unde se discută politicile agricole europene. E o ruşine şi eu mi-o asum, faptul că nu suntem în Copa Cogeca!”, mărturiseşte Mary Pană. ~mpreună, mai spune specialistul veterinar, noi susţinem proiectul Pro Agro privind Taxa de Asociere!
Cât priveşte banii destinaţi ameliorării geneticii, „fermele de pui de o zi şi fermele de purcei pentru îngrăşătorii sunt soluţii pentru eficientizarea sectorului zootehnic”, susţine cu tărie preşedintele ACEBOP România.
ACEBOP intermediază contractele externe şi sprijină autorităţile statului
ACEBOP România este prezentă în toate marile tranzacţii cu animale. ~n curând şi la peşte. „Au fost cazuri în care ni s-au cerut şi chestii mult prea exagerate de către partenerii străini. Tunisia, de exemplu, dorea vaccinare IBR cu două vaccinuri inactivate, iar noi am văzut că Italia şi Spania fac un singur vaccin viu. Am mers apoi la ANSVSA cu aceste date şi le-am pus în faţă. De ce să plătim două vaccinuri, când practica e alta?! Sau cereri de genul să facem control pentru Bluetongue la fiecare transport. Bun, facem, dar de ce la toate animalele?! De ce nu la zece la sută?! Cam acesta este stilul lucrativ”, arată liderul ACEBOP. Bineînţeles că nu îţi poţi permite un asemenea stil lucrativ cu Autoritatea sanitar-veterinară dacă nu ai anumite cunoştinţe. De aceea, Mary Pană trage un semnal de alarmă către puterea politică a ţării privind reluarea pregătirii lunare a persoanelor din instituţiile publice, oameni desemnaţi pentru a fi incluşi în procesul viitor de negociere europeană pentru momentul 1 ianuarie 2019 (este un moment extrem de important), când România va prelua Preşedinţia UE. Aceste cursuri sunt imperios necesare. „Avem nevoie de o structură puternică pentru momentul Brexit. Să nu uităm că România are 16% din exporturile de carne de pasăre în Marea Britanie iar Brexit-ul ar putea fi o mare lovitură pentru fermierii români.
Am purtat un dialog extrem de constructiv cu Mary Pană, un preşedinte de asociaţie care vede tridimensional problemele sectorului zootehnic. {i în toată cromatica lui, nu doar în alb şi negru!
PLĂTIM SCUMP CEEA CE EXPORTĂM EXTREM DE IEFTIN
Dacă la începutul activităţii de preşedinte al ACEBOP Mary Pană a considerat o victorie faptul că a reuşit, împreună cu preşedintele Camerei de Comerţ şi Industrie Italia – România, Eugen Terteleac, implementarea unui program de livrare a viţeilor înţărcaţi spre îngrăşare şi sacrificare în Italia, acum o consideră o acţiune expirată, pe care nu o mai susţine. „Am avut inspiraţia să legăm livrarea de viţei de o anume trasabilitate. {i ce să vezi? Carnea viţeilor îngrăşaţi acolo ajunge pe masa românilor. Aşa se face că vindem ieftin şi cumpărăm scump”, constată Mary Pană, recunoscând că acest fenomen a explodat şi, în loc ca viţeii să consume resursele vegetale din ţară şi apoi să devină carne şi mezeluri aici, pleacă pe mai nimic la export. „Aşa se face că exportăm subvenţiile!”
Mary Pană: „Să fim foarte atenţi la importuri, pentru că în Danemarca există o boală la porc care se transmite la om, iar noi aducem mulţi purcei din această zonă. Oricum, în fermele de porci, din cauza importurilor, m-am «intersectat» cu boli noi de care nici măcar nu învăţasem în facultate”.
Articol publicat in revista Ferma nr. 16 (199) (15-30 septembrie 2017)
