Este o boală infectocontagioasă virală, ce afectează îndeosebi găinile şi fazanii și produce pierderi economice importante în unităţile cu creştere intensivă, din cauza mortalităţii ridicate.
Boala are evoluţie acută, caracterizată clinic prin tulburări respiratorii grave și leziuni catarale sau hemoragico-necrotice ale mucoasei laringotraheale.
CARACTERE EPIDEMIOLOGICE
Sunt receptive găinile, fazanii şi potârnichile, mai ales la vârsta de 4-8 luni, dar boala poate să apară şi la puii de câteva zile sau la păsările de peste 8 luni.
Condiţiile necorespunzătoare de zooigienă şi alimentaţie, transporturile obositoare, existenţa altor boli măresc receptivitatea.
Sursele de infecţie sunt reprezentate de păsările bolnave, care elimină virusul prin secreţiile nazale, traheale şi conjunctivale şi de către păsările trecute prin boală, purtătoare de virus în stare latentă timp îndelungat, uneori chiar peste 2 ani. Sursele secundare de infecţie au importanţă mai redusă, dată fiind şi rezistenţa redusă a virusului în mediul extern. Contaminarea se face direct şi indirect, prin coabitare, pe cale aerogenă şi în măsură mai mică pe cale digestivă şi conjunctivală.
Boala are, de obicei, o evoluţie enzootică, fără tendinţă de difuzare în afara focarului, apărând în tot cursul anului, dar este mai frecventă în sezoanele reci şi umede. Boala odată apărută, devine staţionară, cu ameliorări sau agravări în raport cu condiţiile de întreţinere.
ASPECTE CLINICE ALE BOLII
Perioada de incubaţie este de 6-12 zile.
Forma acută (hemoragică) este cea mai frecventă, fiind observată întotdeauna la începutul enzootiilor şi se manifestă prin abatere, anorexie, scăderea ouatului, cianoza crestei şi bărbiţelor, tulburări respiratorii. Boala durează 2-4 zile, terminându-se prin moarte 50-70% din cazuri sau prin cronicizare.
Forma subacută evoluează cu simptome generale şi respiratorii mai puţin grave. După 10-20 zile păsările se pot vindeca sau boala trece în forma cronică. Mortalitatea rareori depăşeşte 15%.
Forma cronică apare de obicei la sfârşitul enzootiei, ca atare sau este urmarea celorlaltor forme şi se caracterizează prin slăbire, anemie, încetarea ouatului, dispnee cu accese de asfixie. Moartea se produce, în medie, la 5% din cazuri.
Prognosticul este grav în formele acute, maligne şi rezervat în cele benigne.
Despre PROFILAXIE ȘI COMBATERE citiţi în Revista FERMA, ediţia 1-14 august 2023!
În episoadele grave ale bolii, morbiditatea poate fi foarte ridicată (90-100%)!
iStock.com/Ksenia Raykova
un articol de
ADRIAN STANCU
USV Timișoara
