Întâlnirea din Irlanda, susţinută prin proiectul SheepNet, efectuată în perioada 12-13 iunie a.c., a început cu vizitarea unui abator modern de sacrificare a mieilor, cu unele procese tehnologice automatizate, aparţinând firmei Kepak Grup, care procesează anual 500.000 de taurine, 1,7 milioane de ovine şi 450.000 de porci. Unitatea lucrează cu 5.000 de angajaţi.
Am observat că fluxul tehnologic era foarte bine organizat pe faze de lucru, de la asomarea mieilor înainte de sacrificare, până la trasarea carcaselor de miei pe specialităţi, refrigerarea lor imediată şi expedierea către beneficiari. Pe acest flux, la fiecare 10-15 secunde se sacrifică şi se procesează un miel, de regulă cu o greutate corporală de 40 kg. Surpriza a fost că am întâlnit şi aici lucrători harnici, plecaţi cu ani în urmă din România.
Au urmat apoi vizitele în fermele a doi mari crescători de ovine.

Organizare profitabilă a activităţii într-o fermă mare

Prima fermă din programul de vizite are doi parteneri, tată şi fiu, Richard şi Ken Mathews, care deţin un efectiv considerat mare în Irlanda: 310 oi mature, 73 tineret femel şi 11 berbeci, animale întreţinute după 68 hectare, din care 43 ha păşune împărţite în 5 parcele şi 25 ha teren arabil. Producţia principală este cea de carne de calitate, iar produsul secundar e lâna semifină.
Cei doi fermieri au precizat că sezonul principal de montă este luna octombrie pentru oile adulte, iar pentru tineretul femel la vârsta de 7-8 luni, bine dezvoltat (45-50 kg), în luna noiembrie, pentru ca fătările să aibă loc în lunile martie şi aprilie. Rata de gestaţie este ridicată (98%) şi, de asemenea, rata de prolificitate atinge 241% la oile adulte, 220% la mioare şi 145% la tineretul femel (care fată prima dată la vârsta de un an). Pierderile prin mortalitate la miei după fătare sunt de 7%, în medie, şi 11% per total miei până la livrare.
Perioada de stabulaţie începe cât mai târziu, în luna decembrie, şi durează până la mijlocul lunii martie, oile fiind hrănite raţioanl numai cu siloz de iarbă din baloţi şi concentrate. O parte dintre mieii proveniţi din fătări triple şi duble, de la oile cu mai puţin lapte îndeosei, de la tineret şi mioare, sunt separaţi şi alăptaţi artificial şi primesc la discreţie fân şi concentrate, iar după înţărcare primesc fân, concentrate şi apă. Pentru un miel până la livrare se folosesc aproximativ 20 kg de lapte praf. Ceilalţi miei, majoritari, pe lângă lapte matern, beneficiază şi de iarbă la discreţie în perioada martie-august, iar din august până în decembrie sunt hrăniţi pe o cultură de tifon, o plantă înrudită cu varza, consumată cu plăcere de ovine.

108 euro/carcasa de 21 kg

De la efectivul de ovine de 310 oi adulte, Richard şi Ken Mathews, care au lucrat cu 1,5 normă de muncitori permanenţi, au obţinut 580 de miei cu o greutate corporală de 40-42 kg şi o greutate a carcasei de 21 kg, valorificată cu 108 euro/carcasă (5,15 euro/kg) şi încadrată conform sistemului EUROP: 0,3% clasate conformatic E, 57% în clasa U şi 42,7% în clasa R.
Majoritatea mieilor (90%) sunt livraţi în luna octombrie, iar 10% – mai puţin dezvoltaţi – primesc zilnic, pe lângă iarbă, 0,5 kg concentrate, până realizează greutatea corporală comercială.
Totodată, au reţinut şi 70 capete tineret ovin pentru înlocuirea reformelor, încheind seria de producţie cu 2,1 miei valorificaţi pe oaie adultă.

Fermă mixtă, păşunat alternativ ovine-bovine

În partea a doua a zilei am vizitat ferma mixtă a fermierului John Curley, care deţine 240 oi hibride (Belclare x Suffolk şi Belclare x Texel), 6 berbeci (Belclare, Suffolk, Texel) şi 25 vaci de carne, din care 6 juninci.
Animalele sunt întreţinute pe 36 ha de păşune, organizată în 7 parcele pentru oile adulte, care păşunează numai 3 zile pe o parcelă la o înălţime a covorului vegetal de 7-9 cm la început şi 4-5 cm la sfârşit. După oi sunt aduse pe parcelă vacile de carne cu viţei, care consumă plantele mai înalte şi resturile de vegetaţie rămase. Astfel, prin acest tandem oaie/vacă se foloseşte foarte eficient masa verde de pe păşunile parcelate.
Perioadele de montă şi de fătări sunt aceleaşi ca şi în prima fermă. Oile sunt pregătite pentru montă prin metoda „flushing” şi sunt stimulate cu feromoni produşi de berbeci încercători, după un program special. La această fermă, anul trecut rata de gestaţie a fost de 97,5%, prolificitatea 195%, mortalitatea mieilor la fătare 3%, iar cea până la livrare a atins 5%. Au rezultat 1,85 miei/oaie, hrăniţi numai cu lapte matern şi apoi cu iarbă. Rata de înlocuire a oilor mame reformate este de 25%/an în ambele ferme vizitate. Mieii pentru vânzare sunt livraţi majoritatea (95%) la mijlocul lunii octombrie către abatorul Kepak, iar cei rămaşi (5%) sunt furajaţi cu concentrate şi paie.
Greutatea carcaselor mieilor a ajuns, în medie, tot la 21 kg, primind 103 euro/carcasă. Dar acest fermier fiind membru al unei organizaţii – ,,Oualtex Group” – a primit şi un bonus de 0,35 euro/kg pentru carcasele încadrate în clasa de conformaţie E şi 0,3 euro/kg în clasa U. Totodată, fermierul vinde în fiecare an şi o sută de mieluţe pentru reproducere. Această fermă cu rezultate remarcabile avea o singură persoană angajată permanent.

VENIT ANUAL DE 1195 EURO/HECTAR

Desigur că am dorit să ne informăm care sunt veniturile anuale pe ferme. Răspunsul a fost peste aşteptări! În zonele joase şi mai fertile şi în fermele cele mai performante, de top, se obţin 1195 euro/ha/an, iar, în medie, pe toate zonele, 713 euro/ha.
Aceste performanţe financiare sunt rezultatul creşterii unor oi foarte prolifice, dar specializate şi pentru producţia de carne de calitate, întreţinute pe păşuni parcelate, administrate după amenajamente tehnico-ştiinţifice, într-o climă favorabilă pentru păşuni.
Am plecat de la aceşti fermieri cu convingerea că prin folosirea tehnologiilor moderne de reproducere, de ameliorare, de furajare şi management, chiar pe suprafeţe mai reduse de păşune, se pot face performanţe productive şi financiar superioare, pentru ca fermierii să trăiască decent.

BELCLARE – OAIA IRANDEZĂ DE CARNE

Principala rasă autohtonă de ovine din Irlanda este Belclare, pe care crescătorii o folosesc pentru a produce hibrizi performanţi prin încrucişarea cu rase specializate pentru carne.
Belclare este o rasă compozită, formată mai recent din mai multe rase performante pentru producţia de carne (Texel 37,5%, Lleyn 25%) şi cu o prolificitate mare (Finnish-Landrace 18,75%, Galweg 6,25% şi alte rase polifice – 12,5%).
Formarea rasei a început în anul 1960, sub coordonarea cercetătorului J.P. Hanrahan, şi apoi au fost relansate în anul 1985 folosind biotehnici moderne.
În perioada actuală, Belclare este o rasă stabilizată genetic, oile au o greutate corporală de 70-80 kg, iar berbecii 100-110 kg şi prezintă bune aptitudini pentru producţia de carne.
Cu toate că este o rasă performantă, crescătorii de oi irlandezi încrucişează aceste oi cu berbeci din Texel, Suffolk sau Charollais, pentru a beneficia şi de efectul heterozis.

Articol publicat în revista Ferma nr. 15/242 (ediţia 1-14 septembrie 2019)