În judeţul Iaşi, seceta şi temperaturile ridicate au creat mari dificultăţi în pomicultură, recoltele fiind mici faţă de anii precedenţi. Pepinierele şi livezile tinere au fost supuse riscului unei creşteri vegetative reduse, până la stagnarea dezvoltării.

Având în vedere că în ultimul deceniu seceta pedologică s-a manifestat în mod repetat şi tot mai sever, tânărul fermier Mihai Cătălin Giurgilă, care deţine aproape un hectar de livadă şi o stupină în zona Boureni – Tg. Frumos, a căutat soluţii de a salva recoltele.

A CRESCUT ÎNCET, DAR SIGUR

Mihai Cătălin Giurgilă a înfiinţat ferma pornind de la programul guvernamental destinat fermelor de subzistenţă. Primii bani i-a folosit pentru a cumpăra terenul şi a-l desţeleni, iar următoarele sume le-a investit în înfiinţarea livezii. „Am căutat să asigur un minim sistem de suplimentare a aportului de apă pentru pomi, în caz de secetă. A fost un pas foarte bun, dar timpul mi-a demonstrat că nu era suficient. Pentru a face faţă secetei şi pentru a obţine producţii bune de fructe, este deosebit de importantă aplicarea unui set de măsuri tehnice adaptate locului, momentului şi ţintei de producţie”, spune Mihai Giurgilă.

Revista Ferma a scris despre începutul afacerii de familie din Boureni – Tg. Frumos. Click AICI şi află povestea unui “tânăr trist în ţara lui”, aşa cum l-am numit în urmă cu cinci ani pe Mihai Giurgilă!

MĂSURI TEHNICE ESENŢIALE

Acesta fiind al treilea an consecutiv de secetă prelungită, fermierul a decis să introducă sistemul de irigaţii prin picurare. „Până la aceste investiţii, am luat mai multe măsuri tehnice. Toamna trecută am săpat întreaga livadă şi am administrat îngrăşăminte complexe, încorporându-l prin săpat direct în jurul fiecărui pom. La începutul verii, am efectuat o praşilă manuală, imediat după ce au venit precipitaţiile – ultimele ploi din anotimpul cald. Lucrarea a fost necesară pentru ruperea crustei formate după ploi, astfel încât să determinăm pătrunderea apei în sol şi nu pierderea ei prin evaporaţie”, explica Mihai Giurgilă.

POMII SUFERĂ DE SETE

Pentru recoltă au fost importante şi alte lucrări de toamnă: tăierile, tratamentele ori protecţia pomilor fructiferi împotriva dăunătorilor, buruienilor, îngheţului ori a eroziunii solului. Cu toate aceste măsuri tehnice, pomii suferă din cauza lipsei de apă.
Mihai Giurgilă se arată îngrijorat şi în privinţa viitoarelor producţii de fructe, mai ales că în august nu au fost cele mai bune condiţii pentru realizarea diferenţierii mugurilor de rod, dar insistă să întreţină livada în mod corespunzător.

A DECIS SĂ INVESTEASCĂ

Speranţele de dezvoltare a activităţii se aşază pe rezultatele relativ bune din producţie şi pe noile direcţii de investiţii. „Aşa cum am fost deschizător de drumuri în zonă, acum nemaifiind vorba despre un singur om într-un câmp, ci despre vecinătăţi de ferme mici, pentru că s-au instalat şi alţi tineri, la fel voi avea curajul să acţionez pentru conservarea şi dezvoltarea pomiculturii locale. Am decis să investesc într-un sistem de irigaţii prin picurare, deoarece e salvator în condiţiile actuale. Deja, nu mai vorbim despre accidente climatice, ci despre secetă – o caracteristică tot mai prezentă. Investiţia o voi face folosind resurse proprii, varianta cu proiectele fiind deosebit de încărcată birocratic”, menţionează fermierul.

SUC, DUPĂ ANI DE AŞTEPTARE

Deşi supărat din cauza pierderilor cauzate de secetă, fermierul îşi regăseşte entuziasmul prin obţinerea unor recolte mulţumitoare într-un an solicitant şi prin noul pas înainte al fermei – producerea primelor cantităţi de sucuri naturale cu materie primă din propria livadă. „Eu şi soţia mea, Monica, am decis să înfiinţăm o livadă pentru că visam la momentul când vom produce o gamă variată de sucuri, dulceţuri, gemuri şi tot felul de astfel de bunătăţi, cu fructe cât mai sănătoase. Livada a început să rodească, iar noi am tot strâns bani pentru a achiziţiona presa pentru suc. Am amenajat spaţiul şi am achiziţionat utilajele. Din păcate, în toamna trecută nu am putut face suc: a fost tot secetă şi nu am reuşit să gestionăm lucrurile la fel de bine ca anul acesta”, mărturisea pomicultorul.

LIPSA UNEI PIEŢE STABILE

Una dintre problemele semnalate de fermier este lipsa unei pieţe sigure şi stabile pentru produsele locale. „La dimensiunea relativ mică a fermei noastre pomi-apicole, nu ne plângem de clienţi. Avem piaţa pe care ne-o identificăm printre prieteni sau cunoscuţi. Personal, nu am producţie la câtă cerere există la fructe şi la miere. Dar ştiu că ar putea fi mai bine pentru toţi, cu ceva mai multă implicare şi cu organizare conjugată”, menţiona fermierul.

Ieşeanul crede că mult timp va rămâne deschisă problema desfacerii în comun a produselor din fermele mici, iar de bază vor rămâne samsarii din pieţe şi clienţii identificaţi printre cunoscuţi. De aceea e necesară o susţinere reală, pornind de la consumatorul care apreciază ceea ce e autohton şi până la autorităţi locale şi guvernanţi.
În livada de la Boureni – Tg. Frumos, aparţinând familiei Giurgilă, predomină pomii din speciile măr şi prun, în completare plantându-se păr, gutui, cireş şi cais.

NECESITATEA ASOCIERII

Fiind mici producători, familia Giurgilă resimte necesitatea creării unor centre de preluare sau asociaţii care să se ocupe de partea de marketing şi vânzare. Din păcate, nu văd asemenea intenţii din partea celor care gestionează securitatea alimentară a românilor şi nu cred că micii producători vor realiza singuri asemenea cooperative, printre motive numărându-se mentalitatea şi puterea financiară.

Acum, putem nota în istoria micii noastre afaceri faptul că toamna 2020 reprezintă momentul când am început să producem sucuri naturale din fructele proprii. Investiţia a fost din resurse proprii şi aceasta reprezintă o mulţumire în plus
MIHAI CĂTĂLIN GIURGILĂ
Fermier din judeţul Iaşi