Pregătirea patului germinativ şi fertilizarea localizată concomitent cu semănatul. Pentru toate culturile, patul germinativ trebuie să fie bine nivelat, mărunţit, afânat la suprafaţă şi aşezat sub seminţe, pentru a le asigura, prin capilaritate apa necesară germinării şi răsăririi, dar să fie şi curat de buruieni. O condiţie obligatorie este ca intrarea în câmp să se facă numai după zvântarea solului şi pregătirea patului germinativ să se realizeze printr-un număr mic de treceri, de preferat cu cultivatoare şi, cât mai rar, cu grapele cu discuri.
Erbicidarea preemergentă pentru fiecare cultură trebuie să se facă cu soluţii acceptate de legile în vigoare, cu respectarea strictă a dozelor. Aplicarea localizată a îngrăşămintelor în timpul semănatului reprezintă o cale de a le mări eficacitatea concomitent cu reducerea dozelor. Aplicarea îngrăşămintelor complexe în fâşii, de-a lungul rândurilor de seminţe, la distanţă de 2-3 cm de seminţe şi mai adânc cu 4-15 cm ajută tinerele plante să folosească rapid elementele nutritive, cu precădere fosforul, acumulându-l în cantităţi mai mari, pentru al folosi mai târziu la creştere şi dezvoltare. Cantitatea de îngrăşăminte care se poate aplica este de circa 100 kg s.a. Cele mai eficiente sunt îngrăşămintele complexe, care pe lângă azot , fosfor şi potasiu, conţin şi microelemente.

Cerinţe tehnice la semănat
• Semănatul florii-soarelui. Dacă în urmă cu câteva decenii era indicată începerea semănatului când temperatura în sol ajungea la 4-6oC, recomandarea se baza pe faptul că procentul de coji al soiurilor era ridicat iar conţinutul de ulei era mai redus. În prezent, toţi hibrizii şi soiurile cultivate au un procent redus de coji, iar conţinutul de ulei este ridicat; majoritatea experienţelor din ţară au arătat că epoca optimă de semănat este când temperatura solului s-a stabilizat la 7oC (ceea ce calendaristic corespunde cu sfârşitul lunii martie şi până la mijlocul lunii aprilie, în funcţie de zonă). O obiecţie la semănatul mai devreme este faptul că se prelungeşte perioada între semănat şi răsărit, care la hibrizii cu coji subţiri şi bogaţi în ulei poate determina reducerea capacităţii de germinare, cu efecte asupra densităţii culturii. Întârzierea semănatului neuniformizează răsărirea din cauza pierderii apei din sol şi “împinge” înflorirea în perioada de secetă, cu importante pierderi de recoltă.
Cele mai multe experienţe menţionează ca densitate optimă 45-50 mii plante recoltabile/ha în cultură neirigată şi până la 60 mii plante/ha în cultură irigată. Pentru realizarea acestor densităţi, la semănat numărul de seminţe germinabile se măreşte cu 10-15%. Cantitatea de sămânţă este cuprinsă între 4 şi 5,5 kg/ha, în funcţie de însuşirile de germinaţie, de puritatea fizică şi de MMB. Folosirea de seminţe cu MMB peste 80 g asigură sporuri de recoltă între 100 şi 200 kg/ha. Distanţa între rânduri este de 70 cm în cultură neirigată şi de 80 cm în culturile irigate pe brazde. Adâncimea de semănat este de 4-5 cm pe solurile grele şi 5-7 cm pe solurile cu textură mijlocie.
• Semănatul porumbului pentru boabe. Perioada optimă de semănat este când în sol, la adâncimea de 10 cm, dimineaţa la ora 7 temperatura este de 8-10oC. Semănatul mai devreme este riscant, deoarece unele seminţe îşi pierd germinaţia şi afectează densitatea. Semănatul timpuriu, în limitele menţionate, asigură o răsărire în timp scurt şi fiecare zi câştigată la răsărire grăbeşte apariţia paniculelor şi a mătăsii cu două zile mai devreme. Semănatul cu întârziere eşalonează răsărirea plantelor şi “împinge” faza de înflorire-fecundare în perioada secetoasă, cu posibile zile de arşiţă şi cu umiditate puţină.
Calendaristic, semănatul este recomandat în perioadele următoare:
– 1-20 aprilie în câmpiile din sudul şi vestul ţării, în sudul Moldovei şi în Dobrogea;
– 15-20 aprilie, în centrul Moldovei şi în Câmpia Transilvaniei;
– 20-30 aprilie – 5 mai în zonele subcarpatice şi în nordul ţării.
– Semănatul începe cu hibrizii timpurii, pe solurile uşoare, şi se încheie cu hibrizii tardivi.
Densitatea de semănat este o verigă tehnologică foarte importantă. Recomandările actuale, exprimate în plante recoltabile/ha, sunt: hibrizii timpurii – 65.000-70.000 plante/ha; hibrizii mijlocii – 60.000-65.000 plante/ha; hibrizii tardivi – 55.000-60.000 plante/ha. În condiţii de irigare, densităţile se măresc cu 5000-15.000 plante/ha. Distanţa între rânduri este de 70-75 cm în cultură neirigată şi 80 cm în condiţii de irigare pe brazdă. Adâncimea de semănat este de 5-7 cm pe solurile cu textură uşoară şi 4-6 cm pe solurile mai grele.
Observaţii: În prezent au apărut şi hibrizi rezistenţi la temperaturile scăzute după răsărire, care pot fi semănaţi mai devreme decât datele menţionate. De asemenea, este de menţionat că densităţile recomandate la hibrizii erectofili pot fi mărite faţă de cele precizate. Recomandare pentru toţi cultivatorii: în vederea stabilităţii recoltei şi în condiţiile apariţiei unor abateri climatice, este bine a semăna doi sau patru hibrizi cu perioade de vegetaţie diferite.
• Semănatul leguminoaselor pentru boabe, în ţara noastră, cu excepţia arahidelor, care se seamănă în luna mai, şi a mazării, care se seamănă în luna martie, celelalte specii se pun în pământ în aprilie. Pentru aceste culturi este foarte important ca patul germinativ să fie făcut prin treceri puţine, să fie păstrată apa în sol, deoarece leguminoasele au nevoie pentru încolţire de o cantitate de apă mai mare cu până la 125% faţă de greutatea uscată a boabelor; în caz contrar răsărirea va fi neuniformă şi densitatea redusă. Un alt aspect privind pregătirea patului germinativ se referă la gradul de mărunţire şi afânare a solului, cu precădere pentru fasole, soia, fasoliţă şi lupin, care au germinaţia epigeică, respectiv la răsărire scot cotiledoanele la suprafaţa solului şi deci au puterea de străbatere redusă. La pregătirea patului germinativ trebuie avut în vedere că rădăcinile leguminoaselor trăiesc în simbioză cu bacteriile din genul Rhizobium, care lasă în sol cantităţi de azot ce pot ajunge la lupin până la 300 kg/ha, dar pentru a nu înhiba această activitate la pregătirea patului germinativ, nu se aplică îngrăşăminte cu azot.
Cu referire la perioada de semănat, este de menţionat că mazărea se seamănă în martie, când temperatura de germinaţie este de 1-2oC, în aprilie urmând în ordine: lintea în prima urgenţă, urmată de năut şi de lupin, la 3-4oC, bob la 4-5oC, soia la 7-8oC şi fasole la 8-10oC.
La toate speciile se recomandă tratarea seminţelor cu preparate bacteriene specifice, tratament care trebuie efectuat în condiţiile instrucţiunilor însoţitoare, orice abatere putând compromite lucrarea.
Datele tehnice privind semănatul, în ordinea de însămânţare a culturilor, sunt:
• Lintea se seamănă cu 200-300 boabe germinabile (b.g.)/mp, cu 70-80 kg/ha la lintea mică şi 80-100 kg/ha la lintea mare, la distanţa de 12,5 cm şi adâncimea de 3-5 cm;
• Lupinul alb pentru sămânţă: 50-60 b.g./mp, folosind 200-240 kg/ha la adâncimea de 2-4 cm;
• Lupinul galben se seamănă cu 70-80 b.g./mp, revenind 100-130 kg/ha la adâncimea de 3-4 cm;
• Lupinul albastru se seamănă cu 80 b.g./mp, revenind 130-180 kg/ha, la aceeaşi adâncime;
• Năutul are densitatea 45-50 b.g./mp, cu 80-120 kg/ha , la distanţa de 50 cm sau în benzi, la adâncimea de 5-6 cm;
• Bobul are densitatea de 40-50 b.g./mp, cantitatea de sămânţă e de 130-200 kg/ha la bobul mic şi de 250-300 kg/ha la bobul mare, la distanţa de 50-60 cm şi la adâncimea de 6-8 cm;
• Soia are densitatea de 40-45 b.g/mp în cultură neirigată şi 50-55 b.g./mp în cultură irigată, cu 70-100 kg/ha, la distanţa de 45-50 cm şi la adâncimea de 3-5 cm;
• Fasolea – densitatea de 40-45 b.g./mp în cultură neirigată şi 50-55 b.g./mp în cultură irigată, cantitatea de sămânţă de 80-200 kg/ha în funcţie de valoarea MMB, la distanţa între rânduri de 50 cm sau în benzi şi la adâncimea de 4-5 cm.
În paralel cu cerealele şi cu leguminoasele enumerate, în această lună, în fermele specializate se desfăşoară şi alte importante lucrări cum sunt: plantarea cartofilor, transplantarea tutunului, semănatul unor plante aromatice şi medicinale şi alte culturi industriale.
Alte activităţi de sezon sunt: încheierea erbicidării cerealelor păioase, controlul răsăririi culturilor semănate sub aspectul densităţii; controlul fitosanitar al culturilor ş.a. Încadrarea în timpul optim a lucrărilor enumerate depinde de mersul vremii şi de gradul de dotare a fiecărei ferme.
Controlul răsăririi culturilor semănate, atât sub aspectul densităţii, cât şi din punct de vedere fitosanitar, trebuie efectuat în fiecare parcelă. Nu uitaţi că depistarea din fază iniţială a atacului de boli şi de dăunători permite o combatere mai eficientă şi cu investiţii mai mici. Combaterea buruienilor prin erbicidare trebuie încheiată în toate zonele de cultură. Multă atenţie la faza de vegetaţie a grâului, corelat cu problemele de fitotoxicitate a fiecărui erbicid, specific momentului aplicării.

ŞTIAŢI CĂ…
• Soia se numără printre plantele de cultură cele mai vechi, fiind cunoscută în China cu circa 5000 de ani î.e.n.;
• Denumirea plantei derivă de la cuvântul chinez “san” sau de la cele japoneze “shi-ya“ şi “sho-iau“, care înseamnă fasole;
• Soia s-a extins în cultură târziu chiar şi în ţara de origine, de unde a trecut în India, iar în Indonezia a ajuns în secolul XVII e.n.;
• În SUA apare în 1804, dar în cultură se extinde în 1829;
• În Europa se citează în anul 1739 ca plantă rară, iar în cultură se răspândeşte în 1840;
• În ţara noastră s-a cultivat prima dată în anul 1876, în Transilvania, iar din 1931-1934 se extinde în cultură.
• Dintre speciile de soia în cultură se găseşte Glycine hispida, ale cărei boabe conţin: 24-50% substanţe proteice, 13-29% grăsimi, 169-29% glucide.
• Suprafaţa mondială cultivată cu soia a depăşit 80 milioane hectare, cele mai mari ţări cultivatoare sunt: SUA, Brazilia, China şi Argentina.
• În România, în anul 1939 se cultivă cu soia 100.000 ha, suprafaţă ce a crescut la aproape 400.000 ha în 1980, ca să se reducă în prezent la mai puţin de jumătate din suprafaţa menţionată a anului 1980.
Soia – considerată pe bună dreptate “planta de aur a omenirii” – găseşte în ţara noastră condiţii de bună şi foarte bună favorabilitate, care merită a fi valorificate.

Un articol publicat în revista Ferma nr. 6/233 (ediţia 1-14 aprilie 2019)