Tocarea resturilor vegetale după recoltarea culturii de porumb este mai degrabă o investiție în viitor decât o cheltuială suplimentară. Mai ales acolo unde presiunea atacului de sfredelitorul porumbului (Ostrinia nubilallis) este mare.

La data la care scriu articolul (25 iulie), situația porumbului în sudul și sud-estul țării (dar și în est) este dramatică. Culturile suferă din cauza secetei și în multe zone plantele sunt aproape uscate. Ploile nu au mai putut face minuni în porumbul deja uscat. Este din ce în ce mai clar că, în actualele condiții meteo, porumbul neirigat este o loterie. În schimb, dăunătorii acestei culturi suferă mai puțin, pentru că sunt mai adaptabili și polifagi.

Ce se întâmplă cu sfredelitorul porumbului?

Au murit și larvele de O. nubilallis aflate în tulpini dacă plantele de porumb s-au uscat prematur din cauza secetei? Depinde… Dacă acestea au apucat să se hrănească și să ajungă la completa dezvoltare, atunci faptul că plantele de porumb s-au uscat nu prea le-a afectat.

Ce vor face fermierii?

O parte vor toca porumbul și îl vor da în hrana animalelor. Dar mulți fermieri nu au și zootehnie. Prin urmare, vor lăsa plantele pe câmp, așa uscate cum sunt, chiar dacă recolta va fi zero.

Alții vor prelucra, poate minimum, sola cultivată cu porumb și vor semăna grâu sau altă cultură de toamnă (rapiță, chiar mazăre). Cocenii de porumb vor fi acolo, netocați. Am văzut multe poze pe internet cu sole cu cereale semănate după porumb. Rațiunea este simplă, scădem cât putem cheltuielile și sperăm că producțiile de la anul să mai acopere gaura financiară (dacă prețurile de valorificare sunt cele cinstite). Dar este o soluție pe termen scurt.

Pe termen mediu și lung, putem contribui la creșterea populațiilor de sfredelitorul porumbului. Spre deosebire de alți dăunători care iernează în sol, la diferite adâncimi, sfredelitorul iernează în cocenii de porumb sau în resturi vegetale. Dacă acestea se tocau și se efectua sistemul clasic de lucrări ale solului, se considera că mai mult de 90% din larvele de Ostrinia n. erau distruse.

Nici iernile blânde nu ajută

De asemenea, iernile grele contribuiau și ele, într-o anumită măsură, la reducerea populațiilor (deși cercetări mai recente au scos în evidență faptul că larvele pot rezista și la -20ºC). Ei bine, în prezent, din ce în ce mai mulți fermieri practică sistemul de lucrări minime ale solului, unii sunt tentați să treacă și la no-till, în timp ce iernile adevărate sunt mai mult prezente în amintirile noastre.

Atac la tulpină și la știulete

Drept consecință, în primăvară, rezerva biologică de sfredelitor este mai mare, ceea ce se vede și în teren vara sau toamna devreme, când ne putem trezi cu un număr mare de tulpini frânte. Iar dacă acestea se rup de la bază, putem avea pierderi mai mari de producție.

Nu mai spun de faptul că atacul larvelor poate avea loc și la știuleți, caz în care pot să apară și ciuperci patogene „la pachet” cu micotoxinele. Prin urmare, nu este de glumă cu acest dăunător. Ar trebui să îl luăm în serios. În caz contrar, pe termen lung, pagubele de producție ar putea crește.

Dificil de combătut, ușor de prevenit

Știți foarte bine că este o provocare să apreciați (dar nu imposibil) cel mai optim moment de aplicare a unui tratament chimic în vegetație, că fereastra de aplicare a acestui tratament este scurtă, că dacă se ratează momentul și larvele au pătruns în tulpină nu prea mai avem ce să le facem. În acest din urmă caz, plantele mai pot lupta cu larvele, mai ales cele care au un conținut mai mare de DIMBOA (am specificat mai pe larg în alte articole).

Care ar fi soluția pentru ca în primăvara următoare să avem o populație mai scăzută a acestui dăunător? Există una la îndemâna noastră, și anume tocarea resturilor vegetale de la cultura premergătoare de porumb. Nu priviți acest lucru ca o cheltuială suplimentară, ci ca pe o investiție în viitor. Protecția plantelor de porumb împotriva atacului larvelor sfredelitorului nu se face doar în vegetație, ci și prin acțiuni preventive, cum e tocarea resturilor vegetale. Dar mai este o condiție: toți dintr-o anumită zonă ar trebui să procedeze la fel. Fiindcă dacă numai un fermier toacă resturile și ceilalți nu o fac, atunci efectul este zero. Sigur că acest lucru poate să însemne o cheltuială în plus, dar cred că ar trebui privită ca o investiție în viitor.

Reduceți tratamentele, scutiți cheltuielile

Măsurile preventive, aplicate consecvent de către toți fermierii dintr-o anumită zonă, înseamnă șansa să se facă mai puține tratamente chimice în vara anului următor. Și acestea fiind costisitoare, mai ales că în perioada în care trebuie combătut acest dăunător plantele deja sunt înalte (dacă regimul precipitațiilor este unul corespunzător), ceea ce înseamnă că avem nevoie de o mașină autopropulsată cu gardă mare la sol. Sigur că acum au apărut și dronele agricole cu care se pot face tratamente în vegetație, dar acestea încă sunt costisitoare.

În unele cazuri, metodele preventive, acolo unde le putem aplica, sunt mai ieftine decât cele curative. Dar acestea nu sunt un panaceu universal și nu pot înlocui combaterea clasică, dar pot ține populația dăunătorilor sub control. La fel ca și în cazul nostru. Tulpinile de la cultura premergătoare porumbului sunt o căsuță foarte bună pentru larvele sfredelitorului. Prin urmare, trebuie să încercăm să nu oferim condițiile acestui dăunător pentru iernare.

PORUMBUL, SUB PRESIUNE „ENTOMOLOGICĂ”

Și populațiile celorlalte specii dăunătoare la porumb sunt în creștere. În ultimii ani, porumbul se află sunt presiune „entomologică”. Este foarte posibil ca în următorii ani să vedem atacuri din ce în ce mai mari, totul fiind în strânsă legătură cu încălzirea globală.