În numărul anterior al revistei am scris despre riscurile de sănătate la vacile de lapte care suferă de boli de nutriţie precum acidoza lactică şi alcaloza. În continuare prezentăm o altă turburare nutriţională des întâlnită în ferme, cauzată de hrănirea necorespunzătoare.

Cetoza se caracterizează prin acumularea în sânge şi în secreţii a corpilor cetonici, care sunt nutrimente energetice specifice rumegătoarelor, dar care în anumite condiţii, când se depăşeşte capacitatea animalului de a-i utiliza, pot deveni toxici. Aflaţi în exces în sânge, corpii cetonici se regăsesc în stare liberă în halenă (aerul expirat), iar în lapte şi în urină dau un miros caracteristic (de acetonă). Sunt expuse vacile bune producătoare de lapte, dar care sunt foarte grase, în perioada de la fătare la circa şase săptămâni.

Cum e provocată boala?

Cetoza este determinată în principal de administrarea unor raţii deficitare în energie, respectiv în compuşi glucoformatori care întreţin o stare de hipoglicemie. Starea se agravează din cauza faptului că la o vacă aflată în deficit energetic alimentar se produce o mobilizare din rezervele corporale, în special a trigliceridelor, care în proporţie de circa 80% se transformă în acizi graşi, care constituie o sursă importantă de corpi cetonici. Trigliceridele pot invada şi celulele hepatice, producând steatoza, prin această infiltrare afectând capacitatea de sinteză a ficatului, mai ales în producerea de glucoză.

Principalele simptome ale cetozei sunt: scăderea producţiei de lapte; tulburări ale comportamentului alimentar; salivaţie excesivă; tulburări digestive; spasme musculare; mirosul de acetonă al halenei, laptelui şi urinei, iar halena este lucioasă şi acoperită cu o peliculă de mucus.

Pentru a preveni cetoza este necesar:

Să se folosească raţii furajere care să asigure furnizarea în cantităţi suficiente a glucozei şi a compuşilor glucoformatori, în principal a acidului propionic, în următoarele condiţii:

• utilizarea numai a nutreţurilor de calitate, iar raţia furajeră să fie echilibrată energo-proteic, respectiv practicarea unei alimentaţii de pregătire a fătării;
• la vacile performante, pentru completarea cerinţelor azotate se pot administra şi aminoacizi sintetici, care sunt glucoformatori;
• asigurarea în proporţie corespunzătoare a amidonului mai puţin degradabil în rumen, prin introducerea în amestecurile de concentrate a uruielilor grosiere de porumb şi de sorg, care vor mări cantitatea de glucoză ce se absoarbe la nivelul intestinului. Concentratele se vor administra de mai multe ori pe zi.

Să se evite o mobilizare excesivă a grăsimilor corporale – aceasta presupune o limitare a stării de îngrăşare a vacilor în preajma fătării şi, de asemenea, anihilarea factorilor stresanţi (curenţi de aer, zgomote puternice şi prelungite care pot determina o lipoliză brutală).

În cazul întreţinerii legate a vacilor, se va asigura plimbarea (mişcarea) acestora, deoarece se favorizează utilizarea fiziologică a corpilor cetonici.

La vacile cu risc de apariţie a cetozei, precum şi la cele performante, se pot introduce în alimentaţie componenţi glucoformatori, respectiv 150-200 g de monopropilen-glicol/zi, cu două săptămâni înaintea fătării şi timp de şase săptămâni după fătare.

ATENŢIE!

Nu putem hrăni la întamplare o vacă de lapte, întrucât tulburările digestive care pot să apară se repercutează asupra stării de sănătate, a producţiei de lapte şi, în final, asupra eficienţei economice a fermei.

Articol publicat in revista Ferma nr. 5 (188) din 15-31 martie 2017