Greşeli de FERTILIZARE: Noroc de SECETĂ ca să avem PE CINE DA VINA! - Revista Ferma
5 minute de citit

Greşeli de FERTILIZARE: Noroc de SECETĂ ca să avem PE CINE DA VINA!

„În mod ideal ar fi ca înainte de înfiinţarea culturii să se procedeze la o analiză de sol şi apoi o reverificare selectivă, tot prin analizarea chimică a solului, privind modul de răspuns al culturii şi solei respective la fertilizarea făcută”, a declarat inginerul Mircea Viorel Deminan.

Costurile cu analiza de sol, cheltuieli inutile?!
Este ştiut de toţi specialiştii că fiecare bucată de teren are o anumită particularitate a ei, manifestată prin indicii agrofizici şi chimici, cum ar fi conţinutul de argilă, humus, săruri, etc care determină o manifestare selectivă a fiecărui nutrient în parte în procesul agrochimic, foarte dinamic şi interactiv al solului.
„De obicei, în practică se întâlnesc următoarele aspecte: fermierii fac analize de sol înainte de semănat, dar fără a reverifica dacă răspunsul la fertilizare este cel aşteptat. Sau, mai grav, nu fac niciun fel de analize de sol, caz foarte des întâlnit în spaţiul de producţie agricolă, marea majoritate a cultivatorilor considerând a fi o cheltuială inutilă analiza solului şi de cele mai multe ori nu înţeleg mecanismul agrochimic al solului”, a susţinut Mircea Viorel Deminan.

Ureea nu se recomandă ca îngrăşământ starter!
Dar să vedem ce greşeli s-au făcut! La cultura de floarea-soarelui pe cele două sole cultivate, învecinate, cu pH de 7,47 şi, respectiv, 7,43, s-a aplicat fertilizarea standard pe rând; cu 100 kg(ha de uree. Plantele se aflau în stadiul de dezvoltare vegetativă de două frunze. Analiza chimică a solului a evidenţiat existenţa fosforului şi potasiului în cantităţi mari, în timp ce azotul şi sulful se găsea în proporţii mai reduse.

Rezultatul a fost că în cultură au apărut goluri pe rând de 40 cm până la un metru, în unele locuri. „Ureea nu este indicată ca îngrăşământ starter din cauza conţinutului mare de biuret – o substanţă care înhibă germinaţia şi nu funcţionează ca un fertilizant starter clasic. Ureea a dezvoltat atât de mult azot nitric în vecinătatea plantelor, încât dacă s-ar fi aplicat starter 200 kg de uree, probabil că această cultură ar fi trebuit întoarsă, atât din cauza biuretului, cât şi a azotului. Am intrat în era fertilizanţilor microgranulaţi şi se foloseşte în continuare îngrăşământ pe bază de uree drept starter?”, se întreagă retoric specialistul în nutriţia plantelor.
Apoi, o altă greşeală: la pregătirea terenului în vederea semănatului nu s-au folosit nutrienţi pe bază de sulf, element chimic foarte puţin prezent în mai toate solurile din România. Excepţie fac solurile halomorfe (sărăturoase), însă aici nu este cazul.

Lipsa fosforului, a potasiului şi sulfului, la semănat
La sola numărul 3 cu porumb semănat, dar nerăsărit şi cu un pH = 7,94, aceeaşi greşeală de fertilizare; la semănat s-a administrat uree drept starter, în aceeaşi doză: 100 kg/ha. Parcela cultivată avea un mare deficit de fosfor şi s-a seamănă fără starter cu fosfor. De asemenea, solul avea potasiu, dar nu în mod suficient pentru cultura de porumb care este un mare consumator de potasiu şi nu s-a folosit acest element chimic la înfiinţarea culturii.
Din analiza chimică a solului s-a remarcat lipsa sulfului şi nu s-a folosit sulf la pregătirea patului germinativ. Situaţie identică şi la parcela următoare (numărul 4) cultivată cu porumb.

La mazăre, fosfor peste fosfor!
Sola nr 5 de mazăre însuma o suprafaţă de 80 ha, cu un pH variabil; de la 7,36 într-o parte şi până la 7,89 în cealaltă. Aici s-a fertilizat din toamnă cu 150 kg/ha de MAP (NPK 15:52:0); solul având o cantitate suficientă de fosfor care să-i ajungă pentru câţiva ani! Deci, s-a aplicat fosfor peste fosfor fără să fie nevoie. În plus, la semănătură nu s-a utilizat sulful în sol, ştiut fiind faptul că mazărea se situează după rapiţă în topul plantelor iubitoare de sulf. Sigur, se poate aplica şi în faza când mazărea are 15 cm înălţime, dar era preferabil ca sulfatul să fie încorporat la semănat în sol. „Un alt aspect care trebuie subliniat şi, deja, s-a încetăţenit ideea potrivi căreia cultura de mazăre nu reacţionează bine la azot; lucru care este fals. Până la formarea nodozităţilor pe rădăcină, mazărea este o plantă ce are nevoie de azot, mai ales dacă solul conţine deja o cantitate suficientă de fosfor şi potasiu. De aceea se impunea să se aplice sulfatul de amoniu la pregătirea terenului. Pe un sol care a fost fertilizat cu dejecţii de la porci şi nivelul azotului a fost foarte ridicat, mazărea a răspuns în mod excepţional. Concluzia este una: noroc cu seceta; avem pe cine da vina!”, a susţinut inginerul Mircea Viorel Demian.
Sursa: Chemark Rom.

Cisteste si...

Recomandările redacției
Ultimele articole
Citește mai multe știri →