În condiţiile în care, în ţara noastră, beneficiem de perioade îndelungate şi călduroase de toamnă, cu aport suficient de precipitaţii, pentru a se realiza un contact bun al rădăcinilor cu solul, specialiştii recomandă plantarea pomilor toamna. Iată ce ne sfătuieşte Florin Acatrinei, pepinierist cu o activitate de peste 40 de ani, inclusiv în cercetarea de profil, în cadrul Staţiunii Pomicole Bacău.

Perioada optimă de plantare

Pomii pot fi plantaţi începând cu luna noiembrie şi până când solul va îngheţa, uneori acest lucru întâmplându-se chiar şi în ianuarie. Șansele de reuşită sunt sporite inclusiv de faptul că, pe fondul umidităţii asigurate de ploile de toamnă, după plantare, rădăcinile continuă să fie active, vindecându-şi rănile şi chiar extinzându-se.

7 aspecte la care să fii atent

1. Dimensiunea livezii

• Când se înfiinţează o plantaţie în sistem intensiv, plantarea propriu-zisă trebuie să fie precedată de arăturile adânci şi de desfundarea terenului, cu mijloace mecanice de lucru.
• Dacă suprafaţa este mică, se recomandă ca gropile în care se va introduce materialul de plantat să fie destul de mari. Dar, atenţie, dimensiunea gropii depinde foarte mult de fertilitatea terenului, ceea ce presupune că există în mod obligatoriu o cartare agrochimică.

2. Starea de fertilitate a solului

• Pe solul slab fertil, vom efectua gropi de 1 m/1 m şi cu o adâncime de 70-80 cm, creând posibilitatea de a pune în groapă o anumită cantitate de pământ fertil şi îngrăşăminte organice sau chimice, astfel încât pomul să dispună de suficient spaţiu de nutriţie şi să îşi poată lua un start bun, pentru o dezvoltare pe măsura aşteptărilor. • Pe solurile cu fertilitate medie spre bună, gropile e bine să aibă dimensiunea laturilor de 50-60 cm, la fel ca şi adâncimea lor.

3. Atenţie la administrarea îngrăşămintelor!

Indiferent că este vorba despre un sol cu o fertilitate peste medie, la fundul gropii se aplică un strat de 20-30 cm de pământ negru, fertil, precum şi a unei cantităţi minime de îngrăşământ NPK. ”Aş recomanda îngrăşăminte chimice NPK 16/16/16, precum şi microelemente, dar nu mai mult de 50-60 gr într-o groapă, deoarece putem arde pomul. Dacă dispunem de gunoi de grajd fermentat sau de compost fermentat, este cu atât mai bine să îl adăugăm în acel strat de pământ negru, aşezat la fundul gropii”, explica Florin Acatrinei.

4. Adâncimea de plantare

Ulterior, după o fasonare prealabilă, rădăcinile mai groase fiind scurtate undeva la 15-20 cm şi cele mai subţiri la 7-8 cm, aşezăm pomul în groapa deja pregătită, cu punctul de altoire la nivelul solului. ”Această poziţie a pomului poate reprezenta un mic secret al reuşitei, în sensul că trebuie respectată adâncimea la care pomişorul a crescut în pepinieră. Nu trebuie plantat nici mai adânc, dar nici cu altoiul mult deasupra solului, deoarece apare riscul ca rădăcina pomului să nu mai beneficieze de acelaşi regim de aer pe care l-a avut în pepinieră şi va apărea stresul. După ce pomul a fost introdus în groapă, se trage pământ peste rădăcină”, atenţiona Florin Acatrinei.

5. Gestionarea apei din groapa de plantare este un aspect deosebit de sensibil în primele etape ale plantării.

”Unii fac greşeala că, înainte de introducerea în sol a materialului de plantat, toarnă apă în groapă şi apoi calcă terenul sau, o altă greşeală este aceea că, după ce introduc pomul în groapă, toarnă apă şi apoi calcă pământul. Trebuie ca pământul să fie călcat înainte de a turna apa, pentru că rolul apei este de a umple spaţiile goale şi chiar este recomandat a se adăuga apă, inclusiv dacă pământul este umed. Dar, mare atenţie, pământul nu se mai calcă după ce a fost turnată apa, deoarece se distruge structura solului şi, din start, în jurul rădăcinii pomului se creează condiţii nefavorabile. Tocmai de aceea, se recomandă inclusiv fasonarea înainte de plantare, astfel încât rădăcinile să nu se dezvolte în jurul pivotului, ci să se extindă radial”, menţiona specialistul.

6. Mocirlirea

Un alt secret al asigurării unor bune condiţii de dezvoltare a rădăcinilor este acela că mocirlirea acestora trebuie făcută chiar înainte de plantare şi nicidecum nu trebuie făcută greşeala de a introduce mocirla în groapă.

7. Muşuroirea

După plantarea pomului, deasupra altoiului, se face un muşuroi de aproximativ 30 cm, care, pe perioada de iarnă, va proteja rădăcina, aceasta fiind amplasată încă la o adâncime destul de redusă (20-30 cm) şi fiind supusă riscului de a fi afectată de îngheţurile de peste iarnă.
Pe perioada rece, este esenţial ca pomii să fie protejaţi împotriva rozătoarelor. 

Intervenţii în primul an după plantare

1. În primăvară (aprilie-mai), e bine să se intervină cu primul udat. În primul an după plantare sunt obligatorii minimum două-trei udări, cu desfacerea muşuroiului şi remuşuroit, acest strat fiind tocmai suportul natural de menţinere a umidităţii solului şi care reduce frecvenţa cerinţelor de irigare.
2. Tratamente împotriva bolilor şi a insectelor, aceste atacuri putând determina deficienţe de dezvoltare şi întârzieri ale momentului intrării pe rod.

Ordinea corectă a operaţiilor la plantare: fasonăm rădăcinile, în funcţie de grosimea pomilor, introducem pomul într-o găleată cu mocirlă preparată anterior, îl scuturăm puţin şi apoi îl plantăm cu punctul de altoire la nivelul solului. Ulterior, tragem pământul, pe care îl călcăm şi îl udăm cu o găleată de apă – FLORIN ACATRINEI, Staţiunea Pomicolă Bacău

un articol de PETRONELA COTEA MIHAI, redactor Radio România Iaşi