Înainte de a descrie diversele situaţii întâlnite în ferme, menţionez că este absolut necesară ţinerea unei evidenţe exacte a montelor şi a fătărilor. Pentru aceasta, toate animalele (capre şi ţapi) trebuie identificate prin crotaliere. Chiar dacă nu sunteţi înscrişi înCOP(controlul oficial al producţiilor) sau nu beneficiaţi deSCZ(sprijin cuplat în zootehnie), ar fi bine să aveţi o evidenţă exactă pe cel puţin trei generaţii.

De ce e nevoie de o evidenţă clară?

Valoarea unui ţap sau a unei capre stă în capacitatea ei (lui) de a transmite informaţie genetică la urmaşi, cu efect direct asupra producţiei de lapte. Exemplific prin două situaţii:

Aşa NU! Ca urmare a unor condiţii de moment (furajare la discreţie, factori de climă favorabili, etc.) de la o capră mai puţin valoroasă putem obţine o producţie bună de lapte. De aceea suntem predispuşi a face greşeala de a păstra de la ea un ied pentru reproducţie. De ce greşeală? Pentru că performanţa e dată de factori de mediu şi ea nu se va transmite la la urmaşi (deci aceştia nu vor avea o producţie de lapte mai bună. Pe noi ne interesează influenţele genetice, adică ce se transmite de la ascendenţi.

Aşa DA! Dacă ştim exact ce producţii şi ce iezi s-au obţinut de la bunici şi părinţi, avem certitudinea că iedul pe care îl oprim noi în fermă va fi mult mai bun decât ceea ce avem deja.

Pentru noi trebuie să facem aceasta, nu pentru interesul de a obţine unele subvenţii… trecătoare. Dacă putem obţine şi una, şi alta, e cu atât mai bine.

un articol de

SORIN-OCTAVIAN VOIA

USAMVB Timişoara