Venirea verzilor la putere în Germania nu este tocmai cel mai bun lucru ce se putea întâmpla într-o societate foarte polarizată după plecarea Angelei Merkel şi care îşi caută o nouă identitate politică.
Strategii eco şi nu prea?!
Chiar dacă ascensiunea partidului de extremă stânga a fost privită cu destul entuziasm în multe dintre cancelariile de pe continent, în realitate ambiţiile ecologiste ale acestuia ar putea destabiliza într-o oarecare măsură unitatea europeană.
Doi dintre factorii de decizie ai noii coaliţii de guvernare de la Berlin, ministrul agriculturii Cem Özdemir şi cel al mediului Steffi Lemke par să promoveze o serie de idei care vin cumva în contradicţie cu interesele celorlalţi parteneri implicaţi în elaborarea şi implementarea strategiilor ce ţin de politicile agricole europene.
Cu gândul la reforma din 2028
Deşi au ratat primul termen de predare a Planului Naţional Strategic către Comisia Europeană, pe motiv că nu au avut suficient timp pentru a opera anumite modificări la proiectul iniţiat de vechea guvernare (pe modelul deja cunoscut şi la noi), autorităţile germane se gândesc de pe acum la reforma Politicii Agricole Comune (PAC) din 2028, când, potrivit ambiţiilor transpuse în promisiuni de către tandemul Özdemir – Lemke, fermierii europeni ar putea rămâne fără sprijinul pe suprafaţă. Cei doi pledează în mod deschis şi asumat în favoarea încetării plăţilor directe pentru agricultură şi a creşterii producţiei ecologice.
Steffi Lemke a lăsat să se înţeleagă că Germania va fi implicată activ în pregătirea următoarei reforme pentru a se sigura că „banii publici sunt cheltuiţi doar pentru serviciile publice” în perioada de finanţare de după 2027.
Captarea carbonului, pe bani
Pe lângă intenţia declarată, de a tăia subvenţiile pentru agricultura convenţională, reprezentanţii executivului german pledează şi pentru o reglementare mai strictă în ceea ce priveşte utilizarea pesticidelor la nivelul întregii UE. „Efectele substanţelor individuale asupra biodiversităţii vor fi examinate mai atent decât înainte”, a avertizat ministrul mediului, în timp ce Cem Özdemir a anunţat, de asemenea, intenţia de a transforma agricultura ecologică în modelul principal de agricultură durabilă şi de a o promova.
Totodată, ministrul german al agriculturii şi-a exprimat susţinerea pentru „o mai bună remunerare a celor care susţin cultivarea carbonului” – practica agricolă care captează emisiile de carbon în sol cu ajutorul căreia Uniunea Europeană speră să atingă neutralitatea climatică în sectorul agricol.
România poate fi în avantaj!
Ce ar însemna cu adevărat pentru agricultura românească perspectiva eliminării subvenţiilor pe suprafaţă, e greu totuşi de anticipat în momentul de faţă. Cert este că nu toţi fermieri sunt speriaţi de punerea în practică a unui astfel de scenariu.
Dan Herţeg, de pildă, vede aceste posibile schimbări ca pe o mare şansă de a scăpa în sfârşit de inegalităţile care persistă şi astăzi între statele membre ale Uniunii Europene când vine vorba de plata pe hectar. „Dacă renunţă toată Europa la subvenţia pe suprafaţă, pentru România ar fi un avantaj mare. Pentru că să nu uităm vechii europeni primesc între 350 şi 450 de euro pe hectar iar noi doar 178 de euro, şi ăştia impozabili! Va creşte probabil preţul cerealelor şi, odată cu el, şi cel al hranei. De asemenea, mai mult ca sigur, va scădea costul arendei”, consideră unul dintre cei mai cunoscuţi fermieri din vestul ţării, care în prezent are în exploatare peste 3.000 de hectare.
Agricultura eco, un moft?
Alexandru Baciu, unul dintre cei mai respectaţi fermieri din judeţul Călăraşi, care are un business integrat, cu activitate atât în sectorul vegetal cât şi în cel zootehnic, consideră că unii fermieri ar putea avea de suferit şi chiar şi-ar putea pierde afacerile dacă s-ar închide robinetul la subvenţiile pe suprafaţă, deşi el personal recunoaşte că nu este dependent de aceşti bani.
„Nu va fi uşor să se impună o astfel de strategie. Probabil că statul german va veni cu nişte măsuri compensatorii destul de consistente. Ideile astea cu ecologia sunt o mare tâmpenie. Preocupările pentru a creşte suprafaţa şi producţia ecologică trebuie să vină şi cu măsuri compensatorii”, a ţinut să precizeze Alexandru Baciu.
În viitor, trebuie să fie profitabil să se cultive într-un mod care să păstreze natura şi agricultura. Actuala reformă a PAC face deja primii paşi precauţi în această direcţie, dar nu merge suficient de departe în eforturile sale.
STEFFI LEMKE
Ministrul mediului din Germania
Nu cred că agricultura poluează atât de mult. Din contră, agricultura face un bine mediului înconjurător, prin faptul că cel puţin şase luni pe an câmpurile sunt acoperite de vegetaţie, care consumă dioxidul de carbon, eliberând în atmosferă oxigen!
ALEXANDRU BACIU
Fermier jud. Călăraşi
Statul ne dă acciza pe motorină, dar noi plătim oricum mai mult decât în majoritatea ţărilor UE. În Occident, preţul motorinei pentru agricultură e de 0,5 euro/litru. Practic, noi producem la preţ de vest sau chiar mai scump şi vindem la preţ de est. Unde este echitatea?
DAN HERŢEG
Fermier jud. Arad
ROMÂNIA VS. CONCURENŢA NELOIALĂ
Diferenţa faţă de sumele încasate de fermierii din vestul Europei nu este singura nedreptate pe care o întâmpină agricultura românească. Dacă e să fac un calcul economic, cred că mai mult plătesc la stat sub formă de taxe şi impozite decât primesc subvenţii. Dacă mai pun la socoteală şi salariile angajaţilor, atunci nici nu mai avem ce discuta, susţine Dan Herţeg.
un articol de
LIVIU GORDEA
