Acum jumătate de an am scris despre Paul Cristescu, în „calitatea” sa de grevist al foamei din faţa Ministerului Agriculturii şi apoi a Palatului Victoria. Mai ales după ce i-a trimis ministrului Agriculturii de atunci, Achim Irimescu, o scrisoare deschisă cu zece motive pentru care explica de ce este un fermier „neserios”, asta după ce Irimescu spunea că o parte a fermierilor, mai ales cei neserioşi, nu-şi va mai primi subvenţiile.
De la greva foamei, la speranţa de mai bine
Din acel moment, mi-am tot spus că voi ajunge cândva în ferma lui Paul Cristescu. Chiar am trecut o dată prin Plugova, dar fermierul nu era în fermă. Dar, cum toate au o măsură în viaţa asta, am ajuns la Plugova însoţindu-l pe actualul ministru al Agriculturii, Petre Daea, care a fost invitat la a XXXV – a ediţie a Târgului Mare de Primăvară de la Răcăşdia, în Caraş-Severin, acolo unde ne-am şi întâlnit cu crescătorul şi importatorul de genetică de vârf de taurine Black Angus. L-am regăsit pe fermier cu faţa luminată şi mai puţin crispată vizavi de viitor. „Chiar şi fără subvenţii, am reuşit să fiu profitabil, chiar dacă am pierdut 100.000 de euro ajutoare, din pricina unor mici neînţelegeri, iar anul acesta voi beneficia în sfârşit de SCZ pentru vacile mele”, a comentat la un moment dat fermierul, continuând: „Vă daţi seama, domnule ministru, unde aş fi fost cu acei bani?! Bineînţeles că i-aş fi investit tot în fermă. Mi-aş fi luat utilaje mai bune, pentru că iată, chiar ieri mi-a «decedat» tractorul”.
Campionul Irlandei la tineret în 2014 – principalul vector genetic
E vorba de un taur din ferma de la Plugova, care impresionează la vedere. Pe cât e de valoros genetic, pe atât de blând pare. Cristescu l-a cumpărat din cea mai bună fermă de reproducţie din Marea Britanie, Rawburn Aberdeen Angus. E adevărat că l-a cumpărat la pachet cu 150 de vaci şi astfel preţul a fost mai lesne, 7860 de euro. Ca să vă daţi seama de valoarea taurului Hulk Carrigroe, la doar trei luni de când l-a achiziţionat, fermierul din Plugova a avut o ofertă să-l vândă cu peste 15.000 euro. Şi, ţinând cont că are o afacere din care vrea să vândă genetică „first class”, a refuzat-o!
Acum mai are autorizat în fermă şi pe un fiu al lui Hulk Carrigroe, pe Dillon Lupe (0253, cum îl alintă fermierul după crotalie). Pe acesta din urmă l-a avut dat pentru montă, gratis, unui coleg fermier, şi când l-a primit înapoi, era numai oase şi piele. Aşa că nu va mai face asemenea pomeni.
Vaci matcă autorizate pentru embriotransfer
Dar taurii sunt doar o parte din zestrea genetică din ferma de la Plugova. Vacile matcă sunt alese pe sprânceană tot din Regatul Unit, dar şi din Danemarca, acolo unde Black Angus este rasa cea mai renumită. Unele dintre mamele din fermă sunt aduse din ferma unui vestit profesor universitar britanic, Patrick Mihen, din Irlanda. Acesta avea împărţite animalele în mai multe locaţii. Chiar şi la 20 km unele de altele, pentru că acolo găsise de arendat păşuni. Profesorul achită pentru păşune o arendă de aproximativ 1.600 euro/hectar. Iar acolo subvenţiile sunt plătite pe fermă. Anual plăteşte în jur de 300.000 euro pentru 190 de animale şi pentru păşunile aferente. Nici nu poţi să ştii cât de mult sau cât de puţin îi ajută subvenţiile. Dar au unele exemplare care se vând constant la sume considerate astronomice la noi.
O parte din vacile achiziţionate de Paul Cristescu au crotalii microcipate, care le atestă ca matcă pentru embriotransfer. Unele au crotalia tatuată, dar şi un fel de inimă pe partea dreaptă a spinării. Poate e doar un semn de recunoaştere a fermei din care au fost aduse în Banatul Montan.
110 vaci şi un singur îngrijitor: Mexicanul!
Acesta este un fost american cu acte în regulă. Doar că acum câţiva ani a fost prins în timp ce ajuta câţiva transfugi mexicani şi a fost expluzat în ţara de origine. După aproape 30 de ani în SUA, în Mexic nu mai avea nici un rost. A ajuns la Cristescu. Fermierul fiind impresionat de povestea mexicanului, un om care vorbeşte fluent cinci limbi, l-a adoptat pur şi simplu. Îngrijitorul are la dispoziţie utilajele fermei, dar şi un „cal” modern, un motoscuter 4×4 pentru supravegherea turmei în sezonul cald.
Iarna, vacile stau în adăpost şi sunt hrănite cu lucernă şi fân. Dar 9 luni pe an pasc pe păşune. În urma lor nici măcar oile nu mai pot paşte ceva. „Bărbieresc pur şi simplu iarba”, remarca Paul Cristescu. Tineretul primeşte şi raţie de cereale, pentru o dezvoltare armonioasă, dar vacile nu, deoarece ar putea apărea fătări greoaie. Apropo, viţeii au în jur de 25 kilograme la fătare. În ultimii patru ani, nu a avut decât o singură nevoie de asistare la fătări. În schimb, în fiecare an, lupii şi-au luat tainul. Câte trei viţei pe an au căzut pradă haitelor.
Ministrul Petre Daea a ascultat cu atenţie explicaţiile fermierului. La un moment dat a apărut şi tatăl fermierului, care în urmă cu doar trei săptămâni suferise un infarct. Avea o figură de om bun şi inteligent. „Cum era să stau în casă, când un ministru e în ferma noastră?!”, a spus domnul Cristescu, afişând un zâmbet frumos. Ca un zâmbet de fermier din filmele americane. Astfel, şi Mexicanul se simte ca în SUA, în ferma de reproducţie Black Angus din Plugova.
Rasă curată, genetică la superlativ
Paul Cristescu spune că vinde produşii la vârsta de un an şi trei luni cel puţin, cu un preţ mediu de peste 2.000 euro/bucată. „Pentru cine vrea rasă curată şi genetică la superlativ. Nu vreau să sune ca o laudă, dar consider că nici măcar Karpaten Meat nu are o asemenea genetică. Din ferma Rawburn Aberdeen Angus, sunt singurul român care am cumpărat vreodată!”, spune convins fermierul. Iar noi nu putem decât să apreciem calitatea animalelor văzute la faţa locului!
URMĂTORUL PAS – O CARMANGERIE
Este pasul natural pentru a face această rasă şi mai profitabilă în România. În ţara unde se mănâncă fripturi de vită aduse din Argentina, Brazilia sau Polonia. La nişte preţuri de îţi cad… plombele, cum se spune! Paul Cristescu spune că ar fi nevoie de ajutorul autorităţilor pentru crearea unui cadru legislativ care să încurajeze consumul de carne de vită premium în România. Să nu mai plece rezultatul subvenţiilor peste hotare.
Paul Cristescu: „Am reuşit să fiu profitabil, chiar dacă am pierdut 100.000 de euro subvenţii, din pricina unor neînţelegeri, iar anul acesta voi beneficia în sfârşit de SCZ pentru vacile mele. Vă daţi seama unde aş fi fost cu acei bani?! Bineînţeles că i-aş fi investit tot în fermă. Mi-aş fi luat utilaje mai bune”.
Articol publicat in revista Ferma nr. 7 (190) din 15-30 aprilie 2017
