Anul acesta s-au împlinit 40 de ani de la absolvirea Facultății de Agronomie a unei promoții care, la Revoluția din ’89 avea 30 de ani: forța motrice în alinierea agriculturii românești la standardele UE!
Am avut privilegiul de a participa la două din evenimentele prilejuite de revederea aniversară a colegilor din două centre universitare: Iași și Timișoara. La Iași, pentru ca am absolvit acolo facultatea, în 1983 și la Timișoara, pentru că primii doi ani am studiat acolo.
ARC PESTE TIMP, ARC PESTE CARPAȚI
Din cei 132 de absolvenți de la Iași au răspuns prezent 37 dar, împreună cu soții/soțiile și cu câțiva profesori s-a format un grup de vreo 60 de emoționați participanți.
Deschiderea evenimentului s-a ținut pe data de 18 august în Aula U.S.V. Iași cu un curs festiv, apoi o cină cu depănări de amintiri, într-o frumoasă locație de deasupra Copoului studenției noastre.
Promoția de la USV din Timișoara a ales o locație turistică, la Moneasa, în zilele de 24 și 25 august. Din cei 129 de absolvenți au participat 34 de colegi.
Din ambele promoții n-au putut răspunde prezent un număr de câte 13-14 absolvenți trecuți la cele veșnice și un număr mult mai mare de profesori, suiți și ei la Ceruri. Momentele de reculegere ținute în amintirea lor au stors primele lacrimi. Apoi, alte lacrimi, de bucurie de această dată, când, desfăcând barierele vârstei și ale depărtării, ne-am desfășurat frenetic, în voie bună și în povești, mare parte din noapte.
O GENERAȚIE CU 80 MILIARDE DE PÂINI ÎN 40 DE ANI!
A fost mai mult decât o onoare faptul că am luat cuvântul în fața foștilor mei colegi. Am încercat să mă pregătesc ca pentru cel mai greu examen și am decis să redau cititorilor revistei câteva dintre gândurile unui absolvent de Agronomie și din viața de fermier care a urmat absolvirii.
Sunt parte din generația care la Revoluția din 1989 avea 30 de ani, o vârstă la care orice vis poate să devina realitate. Abia ne obișnuisem cu un sistem și iată că, în plină forță și cu deosebit entuziasm am îmbrățișat sistemul democratic pe care atunci credeam că-l vom desăvârși noi. După încă mai mult de 30 de ani, au mai rămas totuși frustrări și nostalgii…
Dacă am face un calcul ipotetic, noi, cei 132 de absolvenți ai promoției 1983 – Agronomie Iași, toți potențiali fermieri de câte 500 de ha în medie, am produs în România, în cei 40 de ani, aproximativ 80 miliarde de pâini, adică vreo 4000 de pâini pentru fiecare român. Am ținut astfel în viață națiunea cu pâine, mai mult de 10 ani de zile! Este amprenta concretă a unei generații de agronomi.
Am schimbat 26 de miniștri ai agriculturii (ei bine, nu i-am schimbat noi!)… Păcat că n-am avut niciun ministru dintre noi, ar fi avut succes!
Am trăit ca niște torțe veșnic aprinse. Noi am fost în fața tuturor provocărilor și a schimbărilor, noi am cucerit redute, dar am și pierdut, am căzut și ne-am ridicat, ne-am rănit și ne-am vindecat, am plâns, dar ne-am și bucurat. Trăirea noastră a fost intensă, dar parcă prea intensă și destul de aspră…
PROFESIONIȘTI AI CÂMPULUI
Ne-am nins ca-n colindele lui Hrușca (la unii s-a și topit omătul!)…. Am adunat pe chip riduri de prea multă arșiță, de vânt, de efort, de durere, de tristeți, dar și de zâmbete largi. Astăzi ar trebui să ne brăzdăm pe față un bujor de fericire iar nostalgia celor 40 de ani trecuți s-o îmbrăcăm într-o poveste frumoasă!
Pentru că avem ce povesti. Din punct de vedere profesional, mulți dintre noi sunt activi în nobila profesie dobândită în amfiteatre. Suntem destui dintre noi, fermieri pe propriul pământ, profesori, doctori, cercetători, directori de instituții sau firme, primari, funcționari – suntem încă pe val! Și, foarte important: suntem părinți și mai ales bunici! Ce poate să fie mai frumos decât să ai cui povesti întâmplările tale pline de neprevăzut, eroismul de care ai dat dovadă în 40 de ani de luptă continuă cu schimbarea!
Nu-i așa că te încearcă emoții? Da, pentru că sufletul tău ascuns după un chip marcat de vreme și de vremuri a rămas la fel de tânăr ca acum 40 de ani!
NICĂIERI NU-I MAI BINE CA ACASĂ, PE PĂMÂNT ROMÂNESC!
Salutari celor care n-au reușit să ajungă la întâlnirea de astăzi, salutari celor plecați peste hotare. Îi simțim alături de noi și îi chemăm acasă. Acasă este cel mai bine. Acasă e casa ta, familia ta, țara ta, țărâna ta, rădăcinile tale.
Departe, e totul relativ. E ca zăpada care se topește și ghioceii care te bucură pentru scurt timp și apoi mor. Viața adevărată, nici ea eternă, e în copacul rămuros cu rădăcini adânci, chiar dacă îți acoperă uneori soarele… Și tocmai diversitatea percepțiilor noastre față de necunoscut și de efemerul atât de concret, ne dă avântul de a mai trăi în viitoarea clipă… Altfel totul ar fi o platitudine!
O spune subsemnatul, un lucrător al pământului de la absolvire și până în zilele noastre.
PĂMÂNTUL, MIRACOLUL RODITOR
Ion Ionescu de la Brad, cu puțin timp înainte de a înceta din viață, la 16 decembrie 1891, spunea în plenul Parlamentului României, într-un discurs entuziast: ”Mulți din vechii luptători s-au dus dintre noi, mai înainte de a vedea ca noi răsărind în această țară soarele libertății și al dreptății, mai înainte de a se bucura și ei de rezultatele silințelor și ale sacrificiilor lor. Și noi, câți am rămas, ne vom duce, cum se zice, închinându-ne cu cântecul, cu codrii, cu freamătul iar dumneavoastră, cei tineri care mai rămâneți și care sunteți datori să continuați lupta pe calea progresului și civilizațiunei pentru dezvoltarea și mărirea poporului român, binevoiți a mă asculta și a lua în primire ideile de dreptate și de frațietate ale generațiunei ce se duce, ca să știți ceea ce s-a făcut și ceea ce a mai rămas a se face”.
Să rămânem și noi în continuare credincioși pământului și responsabili pentru generațiile ce vin, pentru că nimic nu e mai sfânt decât acest miracol roditor: PĂMÂNTUL!
Pământ sublim, neprețuită humă,
Din trupul tău curg zahărul și mierea
Tu întrunești și moartea și-nvierea,
Iar spicul copt pe vatră mitic sună!
EUGEN JEBELEANU
”Aproape de pământ”
Află când și cum a început Vasile Pop Silaghi colaborarea cu Revista Ferma!
un articol de
VASILE POP SILAGHI