Natura nu se poate apăra de nesimţirea unor concetăţeni de-ai noştri, dar avem, totuşi, autorităţi de toate categoriile, de la cele naţionale, până la cele locale care au ca atribuţii managementul deşeurilor (să construiască gropi ecologice, de pildă) şi obligaţia de a sancţiona poluarea mediului natural cu deşeuri.
Natura-tomberon
Nu semnalez o catastrofă ecologică. Arăt cu degetul spre o stare de lucruri mult mai simplă, un simptom al lipsei de civilizaţie a unor locuitori ai satelor şi oraşelor noastre. Am intrat cu maşina pe şoseaua care se desprinde din E85, la Moviliţa, şi duce peste şesuri la Fierbinţi-Târg şi mai departe face legătura cu DN1. O zonă unde au fost construite multe case noi, datorită apropierii de Bucureşti. Unde a fost şantier, au fost şi gunoaie, iar gunoaiele acelea au ajuns prin şanţuri, prin păduri, pe câmpuri agricole. {oseaua intră într-o frumoasă pădure de câmpie. Prin iarba din marginea drumului, văd pete roşii, albastre, mov… Au răsărit deja florile primăverii? Ce specii stranii or fi acestea? Opresc şi cobor. Sunt fâşii de pungi din nylon, peturi, recipiente care au conţinut cândva insecticid pentru plante. Sunt flori ale nesimţirii! La interescţia şoselei cu un drumeag, mormanul de gunoaie e mare. La câţiva paşi zac două cauciucuri de autoturism. Fac poze şi plec mai departe. Ajung în zona agricolă. Peste grâul care se răsfaţă în soare, se iţesc împrăştiate peturi, sticle de bere şi doze din aluminiu. Locul arată ca după un bâlci de ţară. Fâşii de nailon flutură în crengile unui plop. Alte fâşii sclipesc în soare printre grâul verde, parcă sunt firicelele de apă ale unui izvor.
În 5 ianuarie 2018, a fost publicată în Monitorul Oficial o hotărâre de guvern privind aprobarea Planului naţional de gestionare a deşeurilor. Planul acesta are nu mai puţin de 410 pagini. Ba mai există şi un Program Naţional de Prevenire a Generării Deşeurilor. În ciuda acestor demersuri legislative şi a atribuţiilor specifice autorităţilor româneşti în domeniul mediului, iată că în pădurea de la Dridu zac deşeuri aruncate de mâna omului. Atâtea programe, planuri şi strategii, atâtea documente şi şedinţe şi seminarii pe tema protejării mediului, iar celofanul fâlfâie triumfător pe câmpii.
UN PET ÎN CALEA COMBINELOR
Am sunat doi fermieri care lucrează terenuri în judeţul Dâmboviţa, respectiv Călăraşi, să-i întreb dacă recipientele din plastic şi sacii de celofan pot afecta buna funcţionare a maşinilor agricole în timpul executării lucrărilor. Iată răspunsurile lor.
”Sigur că afectează utilajul. Petul ăla intră între cuţitele combinei şi le blochează. Mai periculoşi pentru combină sunt sacii de celofan. Am păţit-o o dată. Stam la capătul tarlalei şi aşteptam să ajungă combina, când am azuit un zgomot ciudat şi am văzut-o că se opreşte. Intrase un sac din celofan la cuţite. A trebuit combina oprită şi îndepărate bucăţile acelea de celofan”, povesteşte Ion Achim din Răcari, jud. Dâmboviţa.
„Sunt o problemă. Intră între cuţite sau ajung în lanţurile cu cupe. Trebuie maşina oprită şi te chinui apoi să scoţi resturile. Peturile şi nyloanele afectează şi semănătorile. Dacă agaţă un pet, îl ia târâş şi există riscul ce semănătoarea să nu mai funcţioneze, adică să nu mai ajungă sămânţa în pământ. Noi culegem peturile primăvara, ca să nu avem probleme. Au apărut multe gunoaie, din cauză că locuitorii nu au mai încheiat contracte cu firmele de salubritate, motivând că au crescut preţurile. Îşi pun gunoaiele în saci şi le aruncă pe marginea drumului sau pe câmp”, spune Cătălin Iordache, din Sohatu, jud. Călăraşi.
Un articol publicat în revista Ferma nr. 4/231 (ediţia 1-14 martie 2019)
