Ameliorarea şi conservarea fertilităţii solului se pot asigura printr-o nutriţie echilibrată, un asolament raţional şi o corectă rotaţie a culturilor. Dar cum evităm poluarea solului şi a apei la administrarea îngrăşămintelor?

Aplicarea îngrăşămintelor la întâmplare, fără a ţine seama de însuşirile solului, de gradul de aprovizionare a lui cu elemente nutritive, de necesarul de nutriţie a plantelor şi de recolta prognozată, poate deveni sursă importantă de poluare.

Diminuarea substanţelor nutritive din sol are loc prin exportul odată cu recolta, la care se adaugă pierderile prin levigare, volatilizare şi eroziunea solului.

Aceste fenomene au loc atunci când cad cantităţi mari de precipitaţii şi când se produce topirea bruscă a zăpezii.

10 măsuri de evitare a poluării mediului la fertilizare

Pentru menţinerea gradului de fertilitate a solului şi evitarea poluării mediului la administrarea îngrăşămintelor este necesar să se aplice următoarele măsuri:

1. Aplicarea dozelor optime de îngrăşăminte asigură o eficienţă ridicată şi are un impact redus asupra mediului dacă se ţine seama de consumul plantelor, de nivelul producţiei scontate şi de nutrienţii existenţi în sol, pe baza cartării agrochimice.
2. Pentru completarea surselor de nutrienţi din sol se aplică îngrăşăminte minerale în cantităţi care satisfac necesarul, dar nu produc poluare (în special a apelor cu nitraţi).
3. Aplicarea îngrăşămintelor organice asigură îmbunătăţirea fertilităţii solului şi diminuează riscurile de poluare şi de degradare a solului.
4. Complexul de măsuri agrotehnice aplicate, în afară de fertilizare, contribuie la creşterea nivelului producţiei agricole prin optimizarea factorilor de vegetaţie şi asigură o bună valorificare a nutrienţilor existenţi în sol, diminuând disiparea acestora în mediu.
5. Trebuie cunoscut în fiecare parcelă, pe baza cartării agrochimice, ce elemente nutritive se găsesc în sol şi în ce cantitate.
6. Știind necesarul de elemente nutritive al fiecărei culturi, pentru un anumit nivel de producţie, se stabileşte doza de îngrăşăminte care să completeze cantitatea existentă în sol. De exemplu, pentru o tonă de grâu şi produsele secundare sunt necesare: 26,5 kg azot, 13,7 P₂O₅ şi 16,4 kg K₂O.

Pentru 5 tone de grâu, aceste valori se înmulţesc cu 5 şi se obţine cantitatea necesară. Din aceasta se scad cantităţile existente în sol şi se obţin dozele de aplicat.

7. În funcţie de sol, de cultură şi de condiţiile climatice, se aleg tipurile de îngrăşăminte care se aplică în fiecare parcelă.
8. Aplicarea îngrăşămintelor este indicat să se facă atunci când plantele se găsesc în fazele de consum maxim, pentru a favoriza o bună creştere şi dezvoltare a acestora şi pentru a evita pierderile de nutrienţi, precum şi poluarea mediului.
9. Metodele de aplicare a îngrăşămintelor sunt condiţionate de teren, de plante şi de tehnologia de cultivare aplicată.

• Îngrăşămintele cu fosfor şi potasiu, care au grad de solubilitate mai redus (P=10-20%, iar K=30-40%), se recomandă să se aplice din toamnă, sub arătură.
• Cele azotate, care sunt uşor solubile, este indicat să se aplice în doze mai mici şi în mai multe etape, corelat cu fazele de creştere şi de dezvoltare ale plantelor, pentru a asigura o mai bună valorificare a lor. Sau se aplică îngrăşăminte cu eliberare treptată/controlată, care asigură necesarul pe întreaga perioadă de vegetaţie şi fără pierderi care pot provoca poluarea.

10. Toate aceste măsuri enumerate anterior, la care se adaugă şi menţinerea terenului permanent verde, asigură conservarea şi sporirea fertilităţii solului, cu valorificarea eficientă a nutrienţilor în creşterea nivelului producţiei agricole, cu evitarea risipei şi reducerea cheltuielilor şi, foarte important, cu evitarea poluării solului şi a apei de suprafaţă şi a celei freatice.

CE ÎNGRĂȘĂMÂNT APLICI ÎN FUNCȚIE DE TIPUL DE SOL?

• Pe solul cu pH acid se aplică nitrocalcar;
• Pe solul neutru şi alcalin se aplică azotat de amoniu şi sulfat de amoniu;
• Dacă se aplică sistemul de lucrări minime, nu se administrează superfosfat, ci se folosesc îngrăşămintele complexe;
• Dacă se însămânţează rapiţă sau in pentru sămânţă, acestea pretind cantităţi mari de potasiu.

Îngrăşămintele respective se administrează în doze optime şi în mai multe faze, pentru a evita pierderile, mai ales în anii ploioşi.

Se va avea în vedere ca ionii NO^–_3, nefiind reţinuţi în complexul de adsorbţie a solului, sunt uşor asimilaţi de plante, dar şi uşor levigaţi.

un articol de

Vasile Popescu