„De semănat, nici vorbă, nu știu cum să pregătesc terenul! Nu a mai plouat de anul trecut, așa ca lumea! În ultima lună, dacă au căzut 20 și încă o dată 25 de litri/mp, așa sectorial pe fundul unei parcele sau pe o pălărie de tarla. Deficitul de apă în sol e și mai mare decât în 2020! Și bănuiesc că nu-i numai la mine, ci în foarte multe locuri”, ne-a declarat fermierul care nu-i îngrijorat de trecerea timpului: „Suntem la început de toamnă și nu-i problemă cu epoca optimă pentru semănatul cerealelor păioase! ”
Nici astă toamnă nu a putut să intre la arat; era atât de uscat era terenul respectiv a și rupt câteva cormene la plug. A scarificat într-o mică măsură, după care a trecut cu un disc greu și a putut semăna.
Rapiţa, o cultură lipsă în structura de producţie a fermei
Aşa că nici vorbă să pună rapiţă! „De mult timp nu mai cultivă rapiță, exact din motivele schimbărilor climatice: nu am niciun fel de garanție că poată să răsară; dacă răsare nu am garanție că trece de îngheț, dacă trece și de îngheț, nu mai am garanție că plouă în primăvară și tot așa… Am zis așa: pun culturi din astea clasice și termin povestea!”, susține . cultivatorul.
Fermierul își dorește să însămânțeze jumătate din suprafața pe care o lucrează cu cereale păioase – orz și grâu. Ar veni cam în jur de 100 de hectare. Are de gând să folosească sămânță românească pentru că are încredere în soiurile create și ameliorate de cercetarea autohtonă.
Materialul semincer îl va aproviziona – așa cum o face an de an – de la un multiplicator din zonă care îngrijește loturi semincere și cu care a dezvoltat o relație profesională specială.
Floarea e verde, așteaptă să fie recoltată!
„După floarea-soarelui pun orz! Dar ceva mai târziu pentru că lanul de răsărită (de vreo 30 de hectare) nu-i recoltat că e verde; aşa că mai aştept câteva zile să scadă umiditatea. Nu-s mulțumit de producție, am evaluat că scot, undeva, la 1.300-1.400 kilograme în medie la hectar! Cum nu sunt multumit nici de porumb; cu eforturi, e bunicel; se duce undeva la 7 tone pe hectar! Aș fi făcut mult mai mult, însă am avut mari dificultăți cu irigarea!”, a precizat fermierul din Măxineni.
Acesta explică ce s-a întâmplat, de a reuşit cu mare greutate să asigure irigaţiile atât de necesare culturilor pe timp de secetă.
Udarea cu picătura a picurat între fermieri… ura!
„Avem această enormă problemă cu irigatul cu picătura, care-i o catastrofă pentru noi! Tehnologia de udare prin picurare nu este adecvată pentru sistemul de irigații române, proiectat și construit pentru punere sub presiune și nu să asigure debite mari. A fost menit să asigure completarea aportului pluvimetric, nu înlocuirea lui.
Nu să pui sute de hectar să irigi cu picătură culturi de câmp! E ca și când ar fi sistemele sparte! Când se dă drumul, curge într-una (ca și când ar fi udare prin inundare!) și scade presiunea pe rețea”, susține înginerul Vasile Datcu.
Specialistul a precizat că instalaţiile prin picurare funcţionează acolo unde nu toţi agricultorii folosesc sistemul; dacă se apucă toți să ude prin picurare în același timp, nu va mai iriga nimeni!
Irigaţii cu 200 litri pe mp?!
Ca să avem o idee asupra grozăviei problemei, ne-a oferit un exemplu al unui fermier care în luna iulie a dat 200 de litri de apă pe mp prin picurare, în timp ce toate canalele sunt proiectate la debit de 150 de litri pe an! Practic, a nămolit cultură în apă, dar pe spezele tuturor celorlalți fermieri, membri ai OUAI! „Eu am tamburi și dau 25 litri de apă pe mp la tură și el da 200 litri! L-am oprit de la apă de câteva ori și l-am dojenit: « Măi băiete! nimeni nu mai iriga cu pictura pentru că fiecare dintre noi avem dreptul să beneficiem de apă, să irigăm pe rând! » De aia nu am reuşit să fac decât 7 tone la porumb; mă duceam spre 9, echipamentele de udare nu au avut presiune să acopere toată suprafața”, explică mâhnit fermierul brăilean.
De aceea, în viitoarea campanie de irigaţii, vrea să interzică irigarea prin picurare în cele trei organizaţii de udători ale cărei preşedinte este.
„Am ieșit din Cooperativa Braicoop că negociau prețuri mari!”
Vasile Datcu spune că nu s-a aprovizionat cu îngrășămintele chimice complex pentru fertilizarea de toamnă a culturilor de cereale păioase. „Cu azotul sunt în discuții să-l iau la un preț de 4.500 lei tona. Nu mai sunt în cooperare (Braicoop n.r.) tocmai din motivul ăsta: negociau prețuri mari la inputuri, în timp ce eu primeam mai bune decât ei!”, a explicat fermierul brăilean divorțul de cea mai reprezentativă structură cooperatistă de cultură mare din țară, în care a fost membru activ.
Marian MUŞAT
