Unul dintre fermierii ieșeni care nu au primit avansul din subvenții, deoarece au „nimerit” în controlul APIA, dar care au o suprafață mare în exploatare și cheltuieli pe măsură, atât în privința producțiilor, cât și a obligațiilor față de proprietarii de terenuri și față de stat, este inginerul Aurel Placinschi (foto), conducătorul Societății Agricole „Moldova” din Țigănași. „Ca resurse financiare, mai toți fermierii din zonă sunt aproape la capăt. Dacă în 2016 nu vor fi condiții meteo mai bune, România va avea într-adevăr o reală și mare problemă. În celelalte state europene sunt competitori de-ai noștri de pe piața agricolă care primesc la timp subvențiile și care, astfel, au cum să-și facă niște programe. La noi, de exemplu, mulți dintre colaboratorii cărora le-am furnizat semințe și alte inputuri așteptau avansul din subvenții ca să ne facă plățile. Banii nu au venit. Blocajul meu este cu atât mai mare, cu cât eu însumi am nimerit în lista celor controlați de APIA și nu am primit nici propriul avans. Or, dacă subvenții nu avem, dacă recoltele au fost slabe din cauza secetei, dacă nici prețurile produselor nu au crescut din cauze de… burse și altele, ce ne mai rămâne? Să abandonăm sau să găsim soluții. Noi alegem să găsim soluții și vom face serioase investiții în irigații”, ne declara Aurel Placinschi.
Irigațiile securizează producțiile, dar și stabilitatea fermelor
Pentru unitatea sa, care exploatează aproximativ cinci mii de hectare de teren agricol, anul 2015 a avut un început relativ bun, rezerva de apă din sol fiind promițătoare după un an 2014 bogat în precipitații. Numai că, peste vară, lucrurile s-au schimbat radical, condițiile meteo fiind total potrivnice agricultorilor. Așa se face că la finalul lui 2015 s-a impus o analiză extrem de strictă asupra experiențelor precedente și asupra priorităților din 2016. Cea mai importantă și singura investiție din acest an va fi cea în irigații. „Consider că irigațiile sunt singura șansă reală care ne oferă pârghiile de a supraviețui. Ne oferă o anumită independență față de secetă și, prin sporirea recoltei obținute, ne oferă posibilitatea de a suporta mai bine eventualele scăderi de preț ale produselor agricole și chiar deserviciile făcute de statul român prin amânarea de atâtea ori a plății subvențiilor”, explica inginerul Aurel Placinschi.
Investițiile în irigații ar trebui să fie suporate din credite speciale
La Țigănași, pentru amenajarea a aproximativ 300 de hectare la irigat, vor fi utilizate atât fonduri proprii și credite, cât și fonduri europene print-un proiect care urmează a fi depus la AFIR. Dar totul cu asumarea inclusiv a riscului că investiția din 2016 ar putea fi amortizată într-un deceniu, însă numai dacă totul va decurge potrivit prevederilor de acum. „Chiar calculam cât vom investi în irigații anul acesta. Va fi destul de mult și, din păcate, ne simțim singuri în această luptă… de a produce, în fond. Dacă lucrurile vor merge bine, am calculat că în aproximativ zece ani va fi amortizată investiția. Să știți, însă, că nu este simplu să trecem peste acel «dacă». Nu este simplu, ba chiar este și un pic trist. De ce? Odată cu această investiție, am avea în total cam 500 de hectare cu irigații și mă gândeam că nu producem numai pentru noi, ci pentru mai mulți români, dăm pâine țării. Apoi, sistemele de irigații au influențe benefice asupra întregii zone, asupra mediului și credeam că, pentru aceasta, țara ar fi putut să creeze condiții pentru credite speciale – mai ales că vorbim despre investiții pe termen lung și care vor rămâne aici încă numeroși ani. Dar nu, la noi totul pare a fi pe cont propriu. Ne simțim și triști, și singuri, și dezamăgiți, noi fermierii. {i iată așa, cu această stare interioară, pornim această investiție de vreo șase-șapte sute de mii de euro, pentru amenajarea celor 300 de hectare. Așa lucrăm și la proiectul european, prin care vrem să reabilităm stația de bază, stația de alimentare de la râul Prut”, explica Aurel Placinschi.
Și investițiile, dar și producția anului 2016 stau sub semnul încercărilor de tot felul!
În anul agricol 2015-2016, la Țigănași a fost aleasă o structură de culturi de 1100 ha cu grâu, câte 300 ha cu orz și cu rapiță, restul până la 5 mii de hectare fiind destinat culturilor de primăvară, atât loturi semincere, cât și pentru consum.
Din păcate, startul culturilor nu a fost tocmai bun, din toamnă și până către finalul de an 2015 semnalându-se o diferență semnificativă față de anul precedent în ceea ce privește rezerva de apă din sol. Fermierii speră că peste iarnă această rezervă va fi refăcută, altfel, situația va fi dramatică în 2016. Pe lângă lipsa acută a banilor din cauza diverselor întârzieri și proceduri APIA, pe lângă scăderile de prețuri la produsele agricole, care de fapt înseamnă tot pierderi, agricultorul nu mai are nevoie și de o vreme potrivnică.
„M-au supărat mult întârzierile cu softul APIA. Nouă ne este foarte greu să înțelegem treaba asta cu softul sau mai știu eu ce module, formule ș.a.m.d. Cu amânările APIA este ca și cum noi agricultorii ar trebui să semănăm porumbul nu în aprilie, ci în iunie-iulie. Oare cum ar fi?! De partea cealaltă, nu există ca la fiecare dată de 24 ale lunii să nu trebuiască să plătim, în cazul nostru, sute de mii de lei taxe și impozite pentru cei 250 de angajați pe care îi avem. Iar la sfârșit de an, indiferent de faptul că față de fermieri plățile se tot amână chiar un an întreg, noi tot trebuie obligatoriu să plătim milioane de lei impozitul de 16% pentru tot ceea ce primesc cei peste trei mii de proprietari de teren. Or, în condițiile în care noi ne achităm la timp toate aceste sume, nu înțelegem absolut deloc de ce nu suntem tratați la fel de respectuos și de serios. Iar concluzia mea este că, din păcate, cei care ar trebui să fie alături de noi nu prea sunt”, este concluzia fermierului ieșean.
Aurel Placinschi atrăgea atenția asupra faptului că, dincolo de toate greutățile, agricultorii își desfășoară programele, fie ele și adaptate din mers, pentru că așa îi obligă realitățile românești destul de „mișcătoare”. Dar totul se face cu sentimentul de singurătate și chiar de înstrăinare față de cei care, dimpotrivă, ar fi trebuit să le fie aproape și să le apere interesele. Iar, judecând în parametrii încă actuali de proprietate și de teritorialitate, interesele fermierilor autohtoni sunt, de fapt, interesele românilor, care au nevoie de acces facil și cert la alimente sigure și sănătoase, nu?
Petronela COTEA MIHAI
redactor Radio România Iași
CONTROALELE APIA – PRETEXTE PUERILE PENTRU A NU PLĂTI SUBVENȚIILE?
Discutând cu fermierii din zonă, am aflat că nu puțini dintre cei care au nimerit pe lista controalelor APIA sunt cu suprafețe semnificative, deci cu cheltuieli mari pentru a realiza producție performantă și pentru a-și achita toate dările către stat. Tot aceștia sunt și în categoria competitorilor români care, după cum mi s-a explicat, participă în ecuația pieței internaționale, însă neavând premise identice sau măcar apropiate de ale celorlalți producători europeni, cu referire la resursele financiare diferite de care beneficiază românii față de vest-europeni, de exemplu. Iar de aici apare supărarea și frustrarea producătorilor autohtoni. „Eu nu înțeleg controalele astea, gen măsurători și paramăsurători APIA. Eu cred că sunt doar pretexte ca să poată justifica faptul că nouă nu ne dau subvenții. Eu cred că sunt cunoscute și ultracunoscute suprafețele pe care le lucrăm, sunt deja avizate de Primărie, de Direcția Agricolă, de OCPI, deci toată lumea știe exact ce și cât cultivăm. Nu înțeleg de ce trebuie să mai pierdem timp și bani ca să mai vină cineva în control, să vadă că aici mai este un stâlp, dincolo a mai dispărut o creangă. Nu, mie mi se pare că pur și simplu sunt pretexte ca să spună că, iată, acolo nu am înregistrat un taluz, dincolo un șanț și acestea sunt marile greșeli pentru care gata, s-a zis cu subvențiile noastre! Mi se par doar pretexte puerile, ca să nu ne dea subvenții”, mărturisea Aurel Placinschi.
Articol publicat in revista Ferma nr.2(163) 1-14 februarie 2016
