Toate ca toate, dar mesajele transmise în teren tocmai de oficialii de la agricultură sunt contradictorii şi atunci cine să mai şi înţeleagă ceva? De pildă, am participat recent la o întâlnire a crescătorilor de ovine şi de taurine de la două asociaţii din judeţul Timiş, unde reprezentantul APIA a precizat foarte clar că primăriile nu mai au dreptul din acest an să depună dosarele pentru subvenţie. Fericire mare în rândurile crescătorilor…

Numai că asta nu prea rezolvă problemele. Marea durere este că nimeni nu poate obliga consiliile locale să încheie cu crescătorii de animale contracte de concesionare pentru pajiştile permanente pe care unii le au în administrare, iar ceilalţi le păstoresc.

Conform legii în vigoare, utilizatorul primeşte banii, adică agricultorul, dar nimeni nu-i acceptă dosarul la APIA dacă nu are contract pe păşune. Şi uite-aşa, vechile probleme rămân la fel de noi.

La aceeaşi întâlnire de la Timişoara am aflat că ordinul prin care se reglementează toate aceste probleme e în aşteptarea semnăturii finale a ministrului Mihail Dumitru şi că nu va mai dura mult…

Prezenţi zilele trecute la Minister, reprezentanţii crescătorilor de ovine au aflat cu stupoare că Ministrul refuză să semneze Proiectul de modificare a Ordinului 246/2008, pe motiv că nu e constituţional să-l oblige pe proprietar, în speţă primăria, să concesioneze proprietatea publică, adică păşunea comunală.

Treaba este cu mult mai complicată decât atât. Pentru că, deşi prevederile legale erau foarte clare şi anul trecut, multe consilii locale au încasat plăţile pe suprafaţă din 2009, fără să desfăşoare vreo activitate agricolă proprie!

Miroase de la o poştă a ilegalitate dar, culmea, nimeni nu e controlat sau tras la răspundere! Asta în timp ce sunt judeţe în care nici un consiliu local nu a fost acceptat de APIA să depună dosare pentru plată, culmea, în baza aceloraşi reglementări.

Şi atunci, ne întrebăm când s-o trezi din somnu-i profund corpul de control al APIA ca să ia la puricat consiliile locale care au luat banii pe suprafaţă? Au întreţinut păşunile? Respectă bunele practici agricole şi de mediu? Desfăşoară activităţi agricole proprii? S-ar putea să aveţi surprize multe şi neplăcute, domnilor! Nici nu mai are rost să vorbim despre taxele de păşunat pe care le încasează ilegal unele primării şi care de multe ori depăşesc cuantumul subvenţiei!

În ceea ce ne priveşte, începând cu numărul din martie vom încerca să desluşim (din nou) încurcatele drumuri pe care au luat-o plăţile directe pentru păşuni, cu exemplificările de rigoare. Dacă sunteţi crescători şi aţi păţit-o şi dumneavoastră, contactaţi-ne.

PS. În timp ce fermierii sunt ocupaţi cu drumurile pe la minister, fenomenul „camerele agricole” ia amploare politică. Din schema propusă de minister, adică aceeaşi Mărie cu altă pălărie (OJCA devine cameră agricolă), lipseşte pionul principal – fermierul. Vom reveni.