Mureșeanul Sorin Valchizan și-a scos ferma la vânzare cu mare strângere de inimă! Nu a încotro, a ajuns la capătul răbdării! „Pentru ce vreau să vând? Pentru toate neajunsurile pe care le am din agricultură; nu mai rezist. Am început în 2006; zece ani am muncit degeaba, că nu se vede nimic în urmă! Și am făcut de două ori infarct, doctorii mi-au băgat două stenturi la inimă și chiar nu mai are rost, muncesc numa’ degeaba!”, ne-a declarat vădit deznădăjduit Sorin Valchizan.
Fermierul lucrează la Romgaz, dar deține și o fermă de vaci cu lapte în comuna Daneș, județul Mureș, un efectiv de o sută de animale; 40 adulte și 60 tineret. A crescut cu multă grijă mai multe rase de bovine: Red Hostein, Holstein, Bălțată germană, Bălțată românească. Cu utilajele sale, lucrează și 50 ha teren, undeva în satul Seleuș. Anul trecut, în toamnă, Sorin Valchizan a decis să scoată exploatația agricolă „la ofertă”, fixând prețul la 450 mii euro, cu tot cu utilaje. A investit în fermă aproape de o sută de mii de euro. Până acum a avut patru vizitatori, „că nu le poți spune cumpărători; au venit, au văzut și au plecat; le-am oferit variante, nu au zis nimic”, relatează fermierul.
Procesatorii au scăzut prețul laptelui de trei ori
Stresul, neajunsurile, necazurile, deznădejdea, disperarea, toate l-au adus într-o stare precară de sănătate. El ar vrea să lucreze în agricultură, dar nu mai poate continua să-și împlinească visul! Și nici nu dispune de suficiente mijloace financiare. „În ultimele trei luni, procesatorii care preiau laptele ne-au tăiat prețurile de trei ori, de la 1,4 lei la 1,1 lei/l. Vin la tine frumos, râzând, îți arată contractul și îți taie 5-10 bani la preț. Și uite așa…”, susține mureșeanul, continuând: “Nu merge treaba, degeaba ne chinuim, nimeni – nimeni nu vine să ne dea o mână de ajutor; plătim taxe și impozite peste tot. Am luat bani din bancă, căci noi, ăștia, proștii, nu avem acces la fonduri europene, numai băieții deștepți atrag ușor bani prin proiecte comunitare. Am vrut să accesez, dar fără succes”.
„La câte datorii am, nu mai iau în calcul subvenția!
„Să mai veniți și voi, jurnaliștii, să ne zicem ofurile, să mai scrieți despre necazurile noastre adevărate. Suntem în luna februarie și noi nu n-am primit subvenții deloc. Ne-au băgat la control, fiind fermieri mai mari, căci au dat bani la cei mici; ei le zic fermieri și la ăștia cu câte un hectar! Dar eu care lucrez 50 ha ce fac? Am pus astă-toamnă vreo 10 ha cu grâu, a trebuit să împrumut bani de sămânță, plătesc datorii, trăiesc dintr-o datorie într-alta. Când bagă subvențiile, curg și plicurile cu facturile de achitat. La câte am de plătit, nici nu mă mai gândesc la subvenția care va veni (…).
Zece ani din viață mi-am mâncat aicea, în fermă, am avut parte numai de rele, nu pot să spun de bune, că nu am avut, nu mai am nici o satisfacție. Lucrez de dimineață și până seara ca un nebun; am 51 de ani și două stenturi! De asta vreau să vând!”, rostește cu glasul încet, plin de amărăciune, Sorin Valchizan.
Ferme cu poarta închisă, vaci cu… lacătul la gât!
În comuna Daneș, mai sunt fermieri care vor să pună lacătul pe fermă; alții au… stins lumina în fermă. Crescătorul Renato Fodor vrea și el să scape cât mai repede de povara animalelor și să plece oriunde o vedea cu ochii.
Un prieten de-al lui Sorin Valchizan, pe nume Vili, din aceeași comună, peste drum de el, cel care l-a încurajat să facă ferma, și-a luat lumea în cap anul trecut, prin noiembrie! Avea vreo 20 de văcuțe crescute cu multă dragoste. A văzut bine că de la an la an, de la o lună la alta, e tot mai rău, iar cu banii primiți pe laptele vândut nu mai reușea s-o scoată la capăt, fermierul mureșean a dat animalele cu strângere de inimă la abator pe un preț de te miri ce, și-a luat nevasta, s-a urcat într-un microbuz și a plecat în Germania. Acum trudesc amândoi printre străini, la mii de kilometri depărtare de casă și cu alean în suflet, să poată înapoia banii împrumutați de la bănci!
„Tai animalele și plec la nemți!”
Și în județul Suceava, un fermier se află în pragul renunțării la afacerea sa. Un tânăr, cu liceul seral și cu școală profesională de brutari-cofetari, a fost nevoit să muncească în Germania și Franța la cules căpșuni, la ceapă, la morcov și alte rădăcinoase. A agonisit bănuții cu destulă sudoare și a înființat o microfermă de vaci cu lapte. Agricultorul susține că în țara asta, nici un animal nu este plătit așa cum trebuie. „Eu când am cumpărat o vacă, am dat 25 milioane lei vechi pe ea; acum nu iau nici jumate. Laptele îl dau cu 0,80 lei/l unui procesator bucovinean. Anul trecut mi-l lua cu 60 de bani/l. Procesatorii fac miliarde pe spatele nostru”, oftează suceveanul. „Noi, cei dintr-un sat aflat la o distanță de 80 km de granița cu rușii, nu avem de lucru. Mulți au lăsat totul baltă și au plecat în cele patru zări”, continuă fermierul, programându-și viitorul imediat. „Așa am socotit să fac și eu. Am trei viței și câteva văcuțe, le tai pe toate. Mă întorc în Germania să mai lucrez patru-cinci luni de zile, pun bani la ciorap, vin în țară îmi cumpăr un porc ca să-mi fac cârnați. Dar mai cumpăr și vreo două văcuțe, le dau la cireadă pentru brânză, or să-mi fete doi viței, pe unul îl tai, pe celălalt îl las și apoi… Noroc și sănătate!”, mărturisește tânărul.
Asociatul a fugit cu banii
Parcurg site-urile de mica publicitate, secțiunea vânzări. Sunt pline de antreprenori care renunță la agribusiness spre a-și înstrăina afacerile sau proprietățile. Segmentul de piață este unul dinamic. Mă opresc asupra unei oferte apetisante, venită din partea unui agricultor din Salonta, județul Bihor. Acesta dorește să vândă o fermă de vaci, situată în intravilanul localității, zona Baia Veche. Potrivit anunțului, suprafața totală de 6,5 ha,(cea construită – 8.073 mp) este împrejmuită cu gard din plăci de beton, iar drumul de acces este pietruit. Sectorul zootehnic se compune din: cinci grajduri cu suprafețe de 700-800 mp, magazii, groapă de siloz, bloc de locuințe P&1 cu patru apartamente de câte două camere. Între facilități sunt menționate: alimentare cu energie electrică de 20 kW, post de transformare de 65 KVA, rețea de 0,4 kW, plus instalație de iluminat pentru interior.
De asemenea, în incintă sunt forate trei puțuri pentru apă prevăzute cu pompe, funcționale. Prețul cerut de fermier este de 400.000 euro, ușor negociabil. Vânzătorul, Adrian Rusu, ne-a declarat cu amărăciune că este nevoit să vândă, întrucât are de achitat un important credit bancar. “Necazul cel mare și care mă face să nu dorm nopțile este că asociatul meu în care am avut deplină încredere a plecat cu banii și nu-i de găsit. Altă soluție de a ieși din impas, alta decât să vând, nu găsesc”, ne-a declarat aproape fără glas fermierul bihorean.
Anunțul postat pe site a fost accesat de mai bine de 2.200 de vizitatori. Și cam atât!
FERMIERUL ROMAN: ȘI DECAPITALIZAT, ȘI CU FERMA LA MEZAT
Așa cum declara, deunăzi, Laurențiu Baciu, recent reales în fruntea LAPAR, “S-a ajuns de nu se mai cumpără cu hectarul, se cumpără cu ferma”. Și cine cumpără? Doar cei cu bani! Iar aceștia, de cele mai multe ori, sunt străinii, în timp ce fermierul român direct interesat este decapitalizat sistematic de an la an. Liderul LAPAR a susținut că “e un american pe la Botoșani care a cumpărat 10.000 de hectare într-o săptămână”.
Însă, de departe, megatranzacția pe cale a se produce în acest an este vânzarea fermelor deținute de Adrian Porumboiu, care vor ajunge în proprietatea cetățeanului american Vaja Jhashi, patronul companiei TransOil. Potrivit presei de specialitate, tranzacția comercială a fost deja semnată, cumpărătorul fiind dispus să achite circa 160 de milioane de dolari pentru plata creanțelor către creditorii grupului Racova. Firmele lui Adrian Porumboiu operează pe o suprafață agricolă de 45.000 ha, din care 5.000 sunt în proprietatea sa, iar restul în arendă. În ultima vreme, afacerea a înregistrat pierderi însemnate, acesta fiind și principalul motiv pentru care investitorul vasluian a decis să vândă tot!
FERME “LA CHEIE”, CU TEREN ARENDAT
Multe dintre ofertele de piață postate pe site-urile de mica publicitate sunt afaceri agricole “la cheie”, care pot produce profit încă din primul an. Bunăoară, un producător agricol prahovean a scos la vânzare, la începutul lunii februarie, societatea comercială care exploatează în total 900 ha, situată în jurul municipiului Ploiești. După cum a postat fermierul, terenurile sunt compacte, preluate în arendă, contractele de arendare fiind încheiate pe perioade de 5-7 ani cu posibilitate de prelungire. De asemenea, arenda este avantajoasă, toate suprafețele sunt declarate la APIA, unde pe baza adeverinței se încasează subvenția anual. Terenul este “la pachet” cu parcul de utilaje, modern și bine garnisit pentru a lucra întreaga suprafață de 900 ha. Afacerea se predă “la cheie”, asigurându-se continuitatea încă din prima zi.
Articol publicat in revista Ferma nr.4(165) 1 – 14 martie 2016
