Ferma de familie, după cum îi spune și numele, n-ar putea să existe fără… familie. Aveam zilele trecute o discuție în redacție pe tema rolului determinant pe care femeia îl are în gospodărie, în fermă, în activitatea de zi cu zi a unei exploatații agricole.
Avem și o concluzie care să împace pe toată lumea: fermierul este de gen masculin, dar agricultura e de gen feminin! Tocmai de aceea vrem să ne spuneți povestea voastră, povestea fermei, rolul pe care îl are fiecare membru al familiei, să ne trimiteți și o poză cu întreaga familie, iar noi vom premia cele mai frumoase fotografii. Mai jos vă oferim, spre exemplificare, o scurtă incursiune în viața și în ferma unui fidel cititor al publicațiilor noastre. Și, bineînțeles, fotografia cu familia fermierului.
Așteptăm fotografiile și scrisorile pentru Concursul abonatului până în ziua de 31 martie 2014, data Poștei.
O familie, o fermă, o afacere
Apariția în cartier a primului dozator de lapte a stârnit uimire. Prețul era tentant, laptele venit de la sursă și proaspăt, produsul finit igienic și păstrat în condiții propice. Pe primele aparate, clienții au putut citi numele Joiana. Cine era, însă, Joiana cea timișoreană venită direct din aparatul asemănător cu un joc de la mall sau cu un clasic aparat de cafea? În spatele său se află o afacere de familie, din imediata proximitate a Timișoarei, din comuna Covaci.
Protagoniștii au pornit ca producători de lapte și au intrat pe piață cu aceste mașini care, în scurt timp, au avut impact național. Viorel Hapenciuc este capul familiei și, implicit, al afacerii, însă prima care intră în contact cu laptele de la sursă este soția, Violeta. Jeni, după cum o știu apropiații. În fiecare dimineață, la 4 fără 20, se dă jos din pat pentru a mulge cele 120 de vaci.
Ea este practic responsabilă de latura zootehnică a afacerii, tot ea fiind cea care aprobă investițiile în fermă. „Eu și băieții facem necesarul de achiziții, iar ea trebuie să găsească resursele pentru a ne putea finanța”, ne-a mărturisit Viorel, care împreună cu cei doi flăcăi ai săi, Mihai și Marian, se ocupă de cele 250 de hectare de cultură mare.
La rândul ei, nora Andreea, soția lui Mihai, este foarte matinală, având misiunea de a hrăni vițeii. „Fiecare știe ce are de făcut. Tot ce am câștigat am reinvestit. Practic așa ne-am putut dezvolta. Vrem să lăsăm totul copiilor noștri și ei la rândul lor să continue această tradiție, la fel ca în Germania sau Austria, unde fermele de familie sunt foarte populare. Noi avem circuitul integrat, ne procurăm singuri furajele cu care hrănim animalele și asta ne dă o siguranță mai mare. Nu depindem de fluctuațiile de preț de pe piață”, susține fermierul bănățean.
Pe viitor se gândește să investească în creșterea vacilor de carne, dar și în achiziția de noi terenuri.
