Aer curat, în mijlocul naturii, departe de forfota civilizaţiei urbane, fără internet şi semnal la telefonia mobilă (pentru unii asta ar putea fi un impediment, dar nu vă lăsaţi descurajaţi!), un loc ideal pentru a vă relaxa după o săptămână de muncă, un spaţiu în care timpul pare să-şi fi pierdut dimensiunea. Bun venit la Ferma de Cerbi din Poiana Neamţului! Poarta de intrare în Masivul Făgăraş dinspre Sibiu.
Povestea locului
La circa 20 de minute de mers cu maşina din oraşul Avrig pe drumul judeţean 105, vei găsi pensiunea Poiana Neamţului, chiar la poalele Muntelui Budislavu, la altitudinea de 706 metri. Istoria locului spune că aici era cândva graniţa de est a Imperiului Austro-Ungar. De altfel, iniţial stabilimentul folosea drept cazarmă pentru soldaţii austrieci care păzeau limita imperiului. „În 1998 am cumpărat această cabană, construită în 1906 şi modificată în ’67. La un moment dat fusese oarecum abandonată, se adăposteau vacile la umbră pe timpul verii”, susţine Ilie Stoica, proprietarul pensiunii agroturistice cotate cu patru margarete. Un loc de vis, într-un cadru natural absolut fascinant.
Fermă cu circuit turistic
Jurist de profesie, dar vânător din tată-n fiu, acesta a crescut cu puşca după uşă, cum chiar el recunoaşte. Cu toate astea, se consideră un mare iubitor de natură şi, într-un fel, a simţit obligaţia de a-şi spăla cumva păcatele din trecut, încercând să îngrijească animale sălbatice în loc să le vâneze. Aşa s-a născut ideea înfiinţării unei ferme de cervide. Totul a pornit în 2007, după o vizită în Germania, de unde a şi fost achiziţionat efectivul matcă – un cerb şi cinci ciute gestante. O parte au fost aduse din Lunca Inn-ului, un afluent al Dunării, iar o parte tot din Bavaria, dar de undeva de la graniţa cu Cehia. Animalele s-au aclimatizat perfect în noua locaţie, însă a trebuit să treacă zece ani până când au acceptat interacţiunea cu oamenii. Pentru că, trebuie spus, proprietarii organizează aici tururi ghidate pentru turiştii care vin în această zonă. Aceste vizite sunt programate sâmbăta şi duminica.
O caracteristică unică a ciutelor
Animalele sunt crotaliate, au paşapoarte de identificare individuală şi sunt înregistrate în registrul agricol. „Deşi am fost avertizaţi că s-ar putea să piardă gestaţia din cauza stresului cu transportul, în final totul a decurs perfect. De altfel, am aflat ulterior că ciuta şi cangurul au această calitate unică faţă de alte specii de animale, şi anume faptul că îşi pot «îngheţa» dezvoltarea fătului o perioadă de timp dacă se simt vulnerabile sub ameninţarea unor factori de stres, în primele trei-patru luni de gestaţie”, ne-a explicat proprietarul Fermei de Cerbi. Deşi unii oameni vin la poarta fermei cu speranţa că pot cumpăra carne de vânat, familia Stoica nu sacrifică animalele pentru valorificare.
Porumbul nu lipsește din raţia zilnică
Fiul său, Daniel, este, practic, administratorul fermei. El se ocupă de vizitele turiştilor, dar şi de furajarea animalelor. „Din mai şi până în noiembrie, animalele sunt hrănite cu iarbă crudă, cosită la mână, iar în perioada fătării se reduce puţin raţia furajeră pentru a nu dezvolta foarte mult fătul. Pe timp de iarnă le oferim fân de lucernă. Dieta zilnică include însă şi porumb boabe, iar din când în când mai venim cu un aport de mere şi morcovi”, ne-a mărturisit tânărul.
„Nu am avut probleme de sănătate deosebite până acum. Cu o singură excepţie, pe care ne-am creat-o noi. La un moment dat, fără să ne dăm seama că procedăm greşit, am hrănit ciutele gestante cu nişte suplimente nutritive, iar asta a dus la îngrăşarea excesivă a animalelor şi la supra-dezvoltarea fătului. În anul acela am pierdut trei ciute din cauza asta”, îşi aminteşte Ilie Stoica.
Wili, masculul dominant
Animalelor li se oferă un spaţiu de mişcare de 3 hectare şi jumătate, inclusiv pădure, într-un perimetru împrejmuit de gard, pentru a le proteja de prădători. Ursul este cea mai mare ameninţare pentru cerbii şi ciutele de la Poiana Neamţului. Nu o dată s-a întâmplat ca urşii să reuşescă să intre în ţarcul animalelor, însă din fericire nu au existat pierderi. Ciutele sunt destul de agere şi mult mai rapide decât ursul. În afară că le-au alergat, nu s-a ales cu nimic.
În prezent, la fermă există cinci cerbi. Wili este masculul dominant şi cel mai mare din turmă. Are 15 ani şi îşi poartă cu mândrie falnicele coarne, care în fiecare an îi cad şi se regenerează altele. De la un an la altul, coarnele devin astfel şi mai mari, cu o creştere suplimentară în volum de până la 5%. Întregul ciclu începe şi se încheie primăvara. Coarnele, puternic vascularizate, sunt formate din cheratină, acea substanţă care dă rezistenţă unghiilor şi părului la om.
Daniel Stoica
Deparazitare naturală
De obicei, animalele din această specie trăiesc 20-21 de ani, dar pot atinge şi vârsta de 30 de ani în anumite condiţii. Rar se întâmplă să existe probleme grave de sănătate. „Nu le facem tratamente preventiv, dar le urmărim împreună cu medicul veterinar ca să putem acţiona rapid în caz că apare vreo problemă de sănătate. Deparazitarea o facem natural, de două ori pe an, prin administrarea unei hrane corespunzătoare, pe bază de cetină de brad, frunze de salcie şi sfeclă roşie. Gălbeaza este principalul pericol pentru ele, care distruge ficatul şi poate duce chiar la decesul animalului dacă nu se intervine la timp. Mai apar răniri involuntare sau voluntare, pentru că cerbii sunt foarte teritoriali. Se bat până se omoară în perioada rutului. Dacă vin mai mulţi pretendenţi la femele în perioada de împerechere, se încaieră până se elimină între ei”, susţine Ilie Stoica.
Pandemia a consolidat afacerea
În prezent, la ferma de pe Valea Avrigului există 20 de astfel de cervide, masculi şi femele. Acestea reprezintă atracţia principală a turiştilor, care au crescut exponenţial în perioada pandemiei. „Am devenit mai populari în ultimii trei-patru ani, când putem spune fără să exagerăm că românii au descoperit România. Pandemia a ajutat practic la dezvoltarea acestei afaceri, care implică şi o pensiune agroturistică cotată cu patru margarete. Am gândit-o ca pe o atracţie turistică, nu ne-am orientat spre valorificarea cărnii”, a menţionat proprietarul acestui business.
Cei care vor să viziteze ferma trebuie să plătească doar preţul unei găleţi cu porumb, „momeala“ folosită pentru ademenirea animalelor. Pe lângă pensiunea care oferă 56 de locuri de cazare şi ferma de cerbi şi ciute, familia Stoica mai are în exploatare 20 de vaci pentru lapte şi 35 de oi.
Chiar dacă ne-am dori să sacrificăm animalele pentru valorificare, nu avem cum, pentru că legislaţia nu ne permite. Sacrificările trebuiesc făcute doar la abatoare specializate. Scopul nostru de la bun început a fost să le ţinem pentru agrement
ILIE STOICA
Proprietarul Fermei de cerbi din Poiana Neamţului
CIUTĂ VERSUS CĂPRIOARĂ
Deşi în mentalul colectiv există această asociere a cerbului cu căprioara, în realitate acestea sunt subspecii diferite. Daniel ne-a avertizat, aşa cum o face de fiecare dată cu turiştii, că la Poiana Neamţului nu vom găsi căprioare, ci ciute. „Diferenţele sunt multiple. În primul rând, ciutele de cerb comun sunt exemplare mult mai mari, chiar şi faţă de ciutele de cerb lopătar. La maturitate, o ciută de cerb comun se apropie şi uneori chiar depăşeşte greutatea de 100 kg, în timp ce căprioara cântăreşte în jur de 15 kg şi are o talie mult mai mică. Pe de altă parte, partenerii căprioarelor se numesc căpriori şi nu cerbi”, a subliniat Daniel Stoica.
un reportaj de
LIVIU GORDEA