Pentru a înţelege mai bine cum încadrăm cele două perioade de fătări, precizăm că se consideră timpurii fătările care au loc în ianuarie – februarie, iar târzii cele din lunile martie – aprilie.
Cu mult timp în urmă erau preferate fătările târzii, odată cu apariţia primăverii, pentru a beneficia de masa verde de pe păşune, care reprezintă o sursă furajeră ieftină, dar cu efect foarte bun asupra sănătăţii animalelor şi mai ales asupra producţiei de lapte. Din mai multe considerente, pe care le voi expune în cele ce urmează, unii crescători de oi şi de capre s-au reorientat spre fătările timpurii.
Riscuri şi beneficii
• Planificarea fătărilor la oi şi la capre în perioada ianuarie – februarie are unele avantaje concrete, dintre care cel mai important este disponibilitatea forţei de muncă. Chiar dacă la fermă lucrează doar familia fermierului, în lunile de iarnă nu sunt lucrări ca la pregătirea terenului, semănat etc., mari consumatoare de timp şi de forţă de muncă, resursă care poate fi direcţionată doar pentru pregătirea şi asistarea fătărilor, o acţiune extrem de importantă şi solicitantă în creşterea oilor şi caprelor.
Alt avantaj este perioada îndelungată până la sărbătorile de Paşti, timp în care tineretul sugar se poate dezvolta şi atinge o greutate mai mare. Se ştie că cel mai bun preţ la miei şi iezi se obţine în luna aprilie şi aduce un venit în perioada de primăvară, când resursele fermierilor sunt la limită după o perioadă de stabulaţie în care numai au consumat şi nu au avut nici un beneficiu.
Oile şi caprele precoce pot fi înţărcate după perioada de alăptare şi astfel poate fi organizat un nou sezon de montă, pentru a avea fătări de toamnă. Astfel pot fi obţinute trei fătări în doi ani.
Dintre dezavantaje putem enumera consumul de furaj din stoc, fără a putea beneficia de păşune, ceea ce costă. De asemenea este necesară adăpostirea oilor şi caprelor în saivane care să le ferească de frigul iernii şi de boli cu incidenţă mare, precum mastita şi pneumonia.
• Programarea fătărilor în intervalul martie – aprilie. Dezavantajele în cazul fătărilor timpurii devin avantaje la fătările târzii (perioada martie-aprilie), deoarece se consumă masă verde de pe păşune, ceea ce constituie un avantaj financiar major faţă de consumul de furaj stocat.
Masa verde de pe păşune are un efect lactogen puternic şi creşte producţia de lapte disponibilă pentru miei şi iezi. Mişcarea, combinată cu efectele benefice ale razelor solare, contribuie la fortificarea organismului tineretului, care creşte armonios, iar incidenţa îmbolnăvirilor este foarte scăzută. Un pericol, în aceasta perioadă, îl constituie păşunatul pe terenuri joase în care a băltit apa, care sunt pline cu ouă de paraziţi. Tineretul ovin şi caprin este foarte sensibil la paraziţi.
Oile şi caprele bune de lapte, care produc mai mult decât pot suge produşii lor, pot fi mulse o dată pe zi. Laptele poate fi transformat în produse lactate foarte apreciate şi căutate în perioada de primăvară.
Pentru rasa Ţurcană în special, care este foarte rezistentă, nu sunt necesare saivane, cu excepţia cazurilor în care frigul iernii se prelungeşte sau dacă sunt multe ploi reci de primăvară.
În concluzie, preţul terenurilor, sursa de hrană, clima, evoluţia bolilor, oportunităţile de vânzare, dar şi disponibilul de forţă de muncă va influenţa decisiv planificarea fătărilor. Crescători de ovine şi de caprine, evaluaţi cu discernământ ce tip de fătări va avantajează!
PLANIFICAREA FĂTĂRILOR ÎN SISTEMUL DE CRESTERE EXTENSIV
Crescătorii de la noi din ţară practică frecvent sistemul extensiv de creştere şi planifică fătările în lunile februarie-martie. Dacă sunt în luna februarie, mieii şi iezii cresc satisfăcător până la Paşti, cu condiţia ca sărbătoarea să fie la sfârşitul lunii aprilie sau la începutul lunii mai. În funcţie de vreme, oile şi caprele pot fi scoase la păşune în luna martie pentru a salva cât se poate din resursele furajere constituite în principal din fân şi concentrate.
Un articol publicat în revista Ferma nr. 3/230 (ediţia 15-28 februarie 2019)
