O tânără din comuna Turnu Ruieni, județul Caraș-Severin, plecată de şapte ani la muncă în Germania, s-a întors în ţară pentru a creşte animale.     

Liliana Oprea, în vârstă de 36 de ani, îşi defineşte viaţa prin dragostea pentru natură şi a fi lângă animalele sale dragi. „Nu m-aş vedea făcând altceva”, a declarat ea pentru Jurnal de emigrant.

Povestea ei este una fascinantă. După absolvirea  Liceului Tehnologic „Dacia” din Caransebeş, Lili a rămas să lucreze în şcoală vreme de patru ani, apoi şi a petrecut şapte ani în Germania, muncind în agricultură.

Dorul de casă, de locurile natale, a făcut-o să se întoarcă în ţară şi să facă ciobănie. Acum, alături de fratele ei, Petru, şi un asociat, Trandafir Borlovan, se ocupă de animalele familiei, o turmă de  230 de oi şi 20 de vaci.

Iniţial, familia ei ţinuse vreo 30 de oi, dar cum părinţii nu mai puteau să le îngrijească, le-au lăsat unui alt crescător mai în putere, relatează caon.ro.

Crâmpeiul de fericire în sălbăticia munţilor

La ferma de familie activitatea este judicios împărțită: Lili a ales să se ocupe mai mult de vaci, iar fratele ei de oi. Lipsa forței de muncă i-a determinat să preia întreaga responsabilitate a îngrijirii animalelor, schimbându-se săptămânal cu asociatul lor pe păşunile alpine ale munţilor Ţarcu.

Accesul până la tabăra de vară montană este destul de anevoios; e o adevărată aventură.

După o călătorie de 120 de kilometri cu autoturismul de teren, urmează o drumeţie de o oră şi jumătate cu măgăruşii încărcaţi cu provizii.

În natura sălbatică a munților Ţarcu, tânăra băciţă îşi găseşte liniștea şi crâmpeiul de fericire.

Un vis care se va împlini

Liliana Oprea mai are o pasiune: echitaţia! Când găseşte o clipă de răgaz, îşi face timp să treacă pe la Herghelia de la Băile Herculane… Visul ei este să-şi cumpere propriul cal de la unchiul său, un superb exemplat de rasă păstrat special pentru ea.

Un loc drag: acasă!

De curând, a coborât oile de pe munte. I-au trebuit două zile chinuitoare să parcurgă un drum anevoios lung de circa 70 de kilometri. Între timp, avusese grijă să ducă vacile la adăpost la Zlagna.

La vara viitoare, va începe acelaşi ritual: urcatul oilor pe munte…

„Rezistăm fiindcă ne place şi iubesc muntele care mă cheamă parcă acolo. Eu, cel puţin, nu m-aş vedea făcând altceva”, susţine tânăra îndrăgostită de munte şi de animale, de locurile pe care le numeşte cu drag: acasă!

Sursă: Jurnal de emigrant – https://www.jurnalemigrant.com

Sursă foto: caon.ro