Povestea lui Mugurel Arteni, care a lăsat Noua Zeelandă pentru a se întoarce acasă, este mai mult decât seducătoare şi interesantă. Prin anii 2000, acesta a plecat împreună cu soţia sa Cosmina, la capătul lumii, în Noua Zeelandă, în insula de nord, în apropiere de oraşul Hamilton. După numai trei ani, s-au întors la vatra părintească, în satul Băluşeşti, comuna Dochia. Aici a preluat din mers o afacere de familie în agricultură pusă pe picioare de socrul său, fost colonel în armata română. „Am aproape o jumătate de hectar cu solarii; nouă spaţii de cultură protejată, în suprafaţă de 4.500 mp, în care produc legume: tomate, ardei, vinete, castraveţi… Construcţia a fost începută cu aproape zece ani în urmă de socrul meu, ieşit la pensie cu ordonanţa. La momentul acela, cred că a fost printre primii cinci care produceau legume de solar în judeţul Neamţ. Era activitate de pionierat”, a precizat Mugurel Arteni.

„Pe partea de tehnologie, întreb un profesionist!”

Pe lângă legumicultura de solar, fermierul lucrează şi 140 de hectare de teren pentru cultura mare preluat în mare parte prin contract de arendă. După cum ne spune, începutul a fost groaznic. Nu ştia mare lucru despre grădinărit, mai ales despre producerea legumelor în mediu protejat sau despre cultura mare. Însă au fost lângă el cu sfaturi şi ajutor prietenii în specialitate: unii ingineri mecanici, alţii agronomi. „La această dată lucrez 140 ha de teren arabil. Am semănat în toamnă 26 hectare de rapiţă şi 25 ha de grâu. La momentul acesta e cea mai bună rapiţă din ultimii trei ani. Sper să nu o mai întorc. Mai am o suprafaţă mică de lucernă, mai însămânţez câte 30 ha cu floarea-soarelui şi porumb, iar pe ce rămâne, pun orzoaică de primăvară. Pe partea de tehnologie nu fac nimic fără să întreb un profesionist, precum Vasile Pop-Silaghi din Girov. Am semănat grâu din soiurile Izvor şi Boema, pe care le-am luat de la acesta”, a susţinut fermierul.

„Prefer să plătesc lucrările agricole”

Apoi o umbră de îngrijorare i-a apărut pe chip: „Câmpul se munceşte mai greu decât până acum. Am avut doi mecanizatori, dar au plecat. Din vara lui 2017 nu mai am pe nimeni, eu sunt pe tractor, eu mă urc pe combină. Am maşină de recoltat nouă, luată în leasing de trei ani; a trebuit să închid leasingul, să fac credit bancar, fiindcă o pierdeam. Mai am de plată încă cinci ani de acum încolo! Nu mai am oameni angajaţi, prefer să plătesc pentru prestări servicii şi sunt mai mulţumit. Având combină, recoltez; iar fermierii îmi fac lucrările de pregătirea terenului, semănat şi de întreţinere a culturilor”, a precizat medicul veterinar.

Cum a ajuns la coada vacii!

Din discuţia cu medicul veterinar Mugurel Arteni mi-a atras atenţia o afirmaţie potrivit căreia Vasile Pop-Silaghi i-ar fi marcat viitorul! I-am cerut interlocutorului să detalieze acest lucru. „În anul 1998 absolvisem medicina veterinară timp de şase ani la Bucureşti. Am urmat-o din pasiune pentru… cai! Eu am făcut călărie de performanţă la Baza Hipică din Piatra Neamţ; am carnet de antrenor. Şi m-am adus la medicina veterinară ca să tratez caii clubului sportiv la care activam. Că mama mi-a zis: «Du-te, băiatul mamei, şi învaţă carte, să nu ajungi la coada vacii!» Şi uite că am ajuns! Am venit ca medic stagiar la ferma de vaci cu 300 de animale Holstein a Gostatului, la Girostar, unde director era Vasile Pop-Silaghi. După numai trei luni, am plecat în armată. M-am întors la o jumătate de an, în 1999. Medicul veterinar care fusese înainte la fermă plecase şi postul era liber. Ştiam eu ceva medicină veterinară din facultate, dar după şase luni de armată am uitat totul! Dl. Vasile Pop-Silaghi m-a încurajat: «Nu-i nimic, am fost şi eu ca tine, îţi iei toate cărţile ce le ai pe acasă, le aduci în fermă şi stai să înveţi!» Aşa am şi făcut! Acum pot să spun fără a fi lipsit de modestie că în materie de vaci sunt unul dintre cei mai cunoscuţi medici din zonă. A fost şansa mea să lucreaz într-o unitate de elită. Nu vreau să folosesc cuvinte mari, dar Vasile Pop Silaghi mi-a marcat viitorul!”, a concluzionat dr. Mugurel Arteni.

Întoarcerea la a doua dragoste: vaca!

Medicul veterinar Mugurel Arteni nu putea să stea departe de profesia pentru care s-a pregătit, cea legată de creşterea animalelor. “Neavând cum să ne mărim suprafaţa de pământ, ne-am gândit să valorificăm mult mai bine produsele. Şi aşa am cumpărat în 2009 primele patru viţele Charolaise de la ing. Emil Popa din Tecuci, pe care am plătit 1000 euro bucata. Acum ferma mea are un efectiv de aproape 30 taurine de carne din rasele Charolaise, Limousine şi Angus. Astfel, am revenit la a doua dragoste…, vaca! Prima fiind caii!”, a încheiat fermierul nemţean.

Mugurel Arteni: „Am momente când vreau să renunţ la tot şi la toate ca să mă întorc în ţara de la Antipozi. Cam o dată la două luni îmi fac bagajul şi plec în Pacificul de Sud. Dacă aş fi rămas acolo, eram medic în Noua Zeelandă. Din şapte – opt familii de români din Hamilton, noi am fost singurii care ne-am întors”.

SCZ-UL AR FI RENĂSCUT ZOOTEHNIA

La momentul acesta, Mugurel Arteni deţine un nucleu de bovine format din şapte vaci şi două viţele, rasă pură Charolaise, iar în rest sunt metişi de Angus şi Limousine. Tratamentele şi montele le face cu material seminal de la Boviselect-Zăneşti, dar uneori, în campanie, dacă apar urgenţe, este nevoit să apeleze la medicul veterinar concesionar. “Anul trecut, am prins şi sprijinul cuplat pentru rase de carne cu 11 capete. Dacă nu ar fi fost aceşti bani, cred că aş fi renunţat la animale. Dacă ar fi fost introdus acum 10 ani, sunt sigur că animalele în România ar fi fost cel puţin duble ca număr şi cu genetică performantă”, a susţinut Mugurel Arteni.

Of-ul lui este că în judeţul Neamţ nu plăteşte nimeni carcasa de carne la adevărata valoare. Şi este păcat! “În luna decembrie 2017, am valorificat cinci tauri cu 13 lei/kg de carcasă; acelaşi preţ pe care îl primeşte şi badea Gheorghe pentru taurul lui provenit din Joiana cu cel al vecinului ! Mi s-a explicat că eu câştig la randament, dar calitatea cine mi-o plăteşte? E ca şi cum la un Mercedes ai plăti numai motorizarea! Dar în preţul mai mare nu intră şi confortul?”, s-a întrebat retoric crescătorul de animale.

Se vor căuta animalele de rasă cu origine

Mugurel Arteni consideră că realitatea este alta! Şi a explicat-o limpede: “Carnea din taurii mei Charolaise nu ajunge în vânzare, oamenii din carmangerii recunosc o carne bună şi o împart între ei, pe la prieteni, cunoştinţe. Din acest motiv, pe viitor, vreau să mă axez pe vânzarea de juninci rasă pură, cu origine. Cât va mai fi sprijinul cuplat, se vor căuta animalele de rasă cu origine, iar mai târziu poate cumpărătorul va căuta o carne de calitate. Cine a mâncat o dată friptură de vită din rasă de carne nu va mai dori să mănânce altceva!”

Un articol publicat în revista Ferma nr. 8/213 (ediţia 1-14 mai 2018)