L-a testat câţiva ani şi acum este pregătit să-i acorde toată atenţia. În opinia sa, are potenţialul de a performa la acelaşi nivel cu soiurile franţuzeşti, pe care le apreciază atât de mult. Rezultatele obţinute în 2024 i-au confirmat aşteptările iar în 2025 speră să dea lovitura!

Dimitrie Muscă, directorul Combinatului Agroindustrial Curtici şi unul dintre cei mai performanţi fermieri din vestul ţării, a adoptat în cultură o varietate de grâu românesc care promite să redefinească standardele de productivitate. Este vorba de Biharia, creaţia inginerului Gheorghe Bunta de la Staţiunea de Cercetare – Dezvoltare Agricolă Lovrin din judeţul Timiş.

Un grâu cu potenţial uriaş

„Arată de vis în acest moment. Anul trecut, la acest soi, am obţinut 9.020 de kilograme la hectar. Iar după cum se prezintă cultura acum, am speranţe că vom depăşi acest prag în 2025. Pentru că promite. Am alocat o suprafaţă de 20 de hectare doar pentru că nu am avut mai multă sămânţă. La potenţialul de producţie pe care îl are şi la rezultatele pe care le-am înregistrat până acum, pot spune că se bate de la egal la egal cu soiurile franţuzeşti pe care eu le cultiv, inclusiv Anapurna de la Limagrain. Sigur că totul depinde de tehnologia de cultură, care trebuie făcută ca la carte!”, a declarat reputatul agronom.

Genetica Fundulea „s-a plafonat”

Deşi este un adept al soiurilor româneşti, pe care le-a cultivat ani la rândul, Dimitrie Muscă a renunţat la genetica Institutului de la Fundulea pentru că, spune el, s-a plafonat. „Peste 7.800 kg la hectar nu pot obţine cu soiurile de la Fundulea. Se pare că s-au plafonat. Din câte am înţeles, soiul de grâu Glosa, care era cel mai bun pe ţară la un moment dat, a fost vândut celor de la Rod Bun, la fel cum s-a întâmplat şi cu porumbul. Am avut de la ei porumb cu 14% proteină. Eu, care am 50.000 de porci şi 3.000 de vaci, îmi este extrem de util să am porumb cu 14% proteină. Vă daţi seama că, în condiţiile acestea, aş economisi foarte multă proteină cumpărată din şroturile de floare şi de soia”, a subliniat arădeanul.

Într-adevăr, România a pierdut foarte mult pe partea de cercetare genetică în agricultură. Slaba finanţare ar putea fi principala cauză, care a determinat migrarea cercetătorilor şi a personalului auxiliar către locuri de muncă mult mai bine plătite. „Oamenii buni au plecat pentru că nu erau plătiţi cum trebuie. Foarte mulţi au ajuns să lucreze pentru companiile multinaţionale, unde au găsit condiţii mai bune de salarizare, deşi au devenit vânzători de pesticide şi fungicide. Mare păcat că cercetarea este lăsată de izbelişte”, consideră Muscă.

Standardele duble afectează fermierii români

Reputatul agronom pune în discuţie şi dublele standarde care sunt adoptate în anumite cazuri când vine vorba de omologarea produselor fitosanitare. El a dat şi un exemplu de o substanţă omologată în România – un regulator de creştere, a cărei doză recomandată este de 400 grame pe hectar, în timp ce acelaşi produs în Germania era omologat cu o doză la hectar de 900 de grame! „Este o adevărată extrocherie ce se întâmplă în ţara noastră! Nici măcar nu-l pot numi dublu standard, este o adevărată păcăleală pentru fermierii români”, a răbufnit Muscă la finalul conferinţei regionale „Fermierii noştri”, organizată de BORO Communication la Timişoara, unde fusese invitat ca speaker.

Pentru a-şi susţine teoria, acesta a mai venit cu un exemplu. „Eu folosesc ca substanţă activă tebuconazol la fuzarioză în tratamentul numărul 3. Iar aici recomandările spun că trebuie să aplic 170-180 de grame, în condiţiile în care francezii recomandă să nu se aplice sub 250 de grame substanţă activă pe hectar. Ar trebui să existe un numitor comun. De unde aceste diferenţe?”, se întreabă pe bună dreptate cunoscutul agronom.