Întrebând în dreapta şi stânga micul nostru fermier aude de la diverşi inşi, care se pretind specialişti: – Nu cumpăraţi purcei sau scrofiţe din rase performante pentru că sunt sensibili! …şi asta fără explicaţii sau argumente.
Omul nostru stă, cugetă şi îşi zice în sinea lui: „- Ei! Dacă tocmai veterinarul sau zootehnistul îmi dau un astfel sfat, eu, care nu am făcut atâta şcoală ca ei, ar trebui să-i ascult!
Şi ce face micul nostru fermier mai întâi?
O primă posibilitate ar fi să meargă la târg şi să îşi cumpere purcei, şoldani şi/sau scrofiţe la „ochi” şi, evident, de la cel care lasă cel mai mult din preţ. A doua variantă, mai comodă, ar fi să meargă la vecinul Vasile, care creşte porci de multă vreme de la nişte scroafe pe care le-a cumpărat cu mari relaţii, în urmă cu 5 ani de renumitul Complex XXX şi pe care le-a împerecheat – cum a ştiut el – cu vierul naşului Costică. Evident că, în ambele situaţii, micul nostru fermier e convins că a luat o marfă bună şi rezistentă, deci nu „sensibilă”.
Şi ce face micul nostru fermier cu porcii „rezistenţi”?
Îi aduce mulţumit în gospodărie, le cumpără „concentrate”, îi hrăneşte, le curăţă adăpostul şi îi priveşte zilnic, în aşteptarea câştigului. De la o vreme însă, aşteptarea se transformă în îngrijorare sau nerăbdare, iar nerăbdarea în furie, pentru că omul nostru constată că:
• Deşi a cumpărat purceii de mai bine de 4 luni şi i-a îngrijit cum a putut mai bine, godacii nu au mai mult de 40-50 kg;
• Cu toate că porcii lui rezistenţi au primit, în fiecare zi, 5-6 kg de furaj tot nu s-au făcut ca cei pe care i-a văzut la televizor sau prin reviste;
• Scrofiţele cumpărate au fătat, dar nu mai mult de 7-8 purcei, şi aceia destul de piperniciţi şi cu părul zburlit.
• Pe cei mai mari dintre porcii cumpăraţi mai demult i-a dus la abatorul din vecinătate unde s-a lovit de un răspuns sec: „- Nu ţi-i cumpăr omule, pentru că au prea multă slănină, decât… la preţul meu! Dacă vrei bine, dacă nu… tot bine!”
… Şi ce ar fi înţelept să facă micul nostru fermier?
Pentru a nu ajunge în situaţiile de mai sus, fermierul ar trebui, mai întâi, să se hotărască dacă vrea să obţină şi profit de pe urma animalelor crescute, îngrijite şi, în final, vândute!
Profitul nu poate fi adus decât de animale ameliorate şi selectate, pentru că acestea au câteva trăsături cu adevărat aducătoare de câştig:
• Scroafele produc de obicei peste 10-11 purcei la o fătare şi au suficient lapte pentru a-i înţărca;
• Purceii cresc repede, putând fi înţărcaţi fără probleme chiar şi la 28 de zile, vârstă la care pot avea 8-10 kg;
• În continuare, aceştia cresc tot mai repede, astfel încât, în mai puţin de 6 luni, dacă sunt întreţinuţi corect, vor depăşi greutatea de 100 kg.
Dar nu sunt tocmai aceste animale ameliorate mai… „sensibile”?!
Răspunsul la această întrebare nu este atât de simplu. Depinde ce înţelegem prin „sensibilitate”!
Dacă prin sensibilitate înţelegem că animalele performante rezistă mai greu frigului din perioadele reci ale anului, atunci răspunsul este: „Da!” Animalele ameliorate sunt mai sensibile, pentru că, spre deosebire de porcul rustic, stratul de slănină ce le protejează de gerul iernii este cu mult mai subţire, deci „haina” lor de protecţie, mult mai uşoară.
Dacă prin sensibilitate înţelegem că animalele performante sunt mai sensibile la boli, atunci trebuie să admitem că animalele ameliorate pot fi mai sensibile la boli, pentru că, de-a lungul generaţiilor selecţia a fost făcută pentru performanţă productivă şi mai puţin, sau chiar deloc, pentru rezistenţa la boli.
Dacă prin sensibilitate înţelegem anumite pretenţii aparte faţă de calitatea furajului, atunci răspunsul poate fi şi „Da” şi „Nu”. „Da”, pentru că aceste animale au nevoie de un furaj de calitate pentru a depune musculatură şi nu grăsime şi „Nu”, pentru că şi în cazul în care furajul nu este echilibrat, aceste animale tot vor creşte mai rapid şi vor avea mai puţină grăsime decât porcul de „târg”.
Obţinerea de animale ameliorate şi selectate în fermele specializate şi – atenţie! – autorizate, este o activitate pe cât de interesantă, pe atât de complexă şi costisitoare. De aceea, indiferent de cât de mică sau mare este ferma, crescătorul nu mai poate să-şi permită – în ziua de azi – să aplice jumătăţi de măsură.
Puneţi la dispoziţia porcului ameliorat „casa” şi „masa” de care are el nevoie, iar el vă va răsplăti! Lăsaţi-i pe cei care se ocupă de selecţia şi ameliorarea porcului să facă ce ştiu mai bine: animale de prăsilă performante, iar voi, fermierii, folosiţi aceste animale aşa cum trebuie, pentru a vă aduce profit!
Suntem de acord că ar fi perfect să avem un porc care să pună 1 kg de carne pe zi, să nu aibă grăsime prea multă şi, în acelaşi timp, să-l putem creşte afară pe timpul iernii, fără să se îmbolnăvească, indiferent ce i-am da să mănânce.
Din păcate, acest porc „ideal” nu există! Porcul ideal actual este porcul care aduce profit fermierului. Ori profitul real şi adevărat nu poate să-l aducă decât porcul ameliorat, adică porcul „sensibil”!
Articol publicat în revista Ferma nr. 4(36)/2005
