România se confruntă cu o dependență tot mai mare de importurile de alimente, pe măsură ce producția locală nu mai reușește să acopere nevoile consumatorilor pentru o mare parte dintre produsele de bază.

În 2024, România continuă să fie puternic dependentă de importuri pentru o mare parte a alimentelor de bază. Deși producția autohtonă de cereale și leguminoase boabe a depășit necesarul intern, alte produse esențiale – de la zahăr și ouă până la carne de porc și legume – nu sunt produse suficient pentru a acoperi cererea locală.

Această situație subliniază vulnerabilitatea României în ceea ce privește securitatea alimentară și autosuficiența, dar și riscul ca schimbările climatice sau fluctuațiile pieței internaționale să afecteze grav consumatorii, scrie economica.net.

Producția internă: ce merge bine și ce nu

Conform datelor publicate de Institutul Național de Statistică (INS), România a înregistrat în 2024 unele progrese în anumite sectoare. De exemplu:

• Carnea de porc a fost asigurată în proporție de 71% din necesarul intern (față de 69,4% în 2023).
• Laptele și produsele lactate au acoperit 97,2% din cerințe (86,5% în 2023).
• Carnea de pasăre aproape a atins autosuficiența completă, cu 99,3% din necesarul intern.
• Uleiul vegetal a atins 94,7% din cerințele de consum.

Cu toate acestea, pentru toate aceste categorii, România mai depinde în continuare de importuri, chiar dacă într-o măsură mai mică. În alte domenii, deficitul este mult mai accentuat, demonstrând că progresul înregistrat nu este suficient pentru a asigura independența alimentară, iar consumatorii rămân expuși la creșterea prețurilor externe.

Cele mai deficitare alimente! Importul, inevitabil

Alimentele pe care România trebuie să le importe sunt variate și includ produse de bază pentru dieta românilor. Printre cele mai deficitare se numără:

• Orezul, cu un grad de autoaprovizionare de doar 7,7%.
• Piersicile și nectarinele, cu 12,6% asigurate local.
• Untul, cu doar 36,4% provenind din producția autohtonă.
• Carnea de porc, acoperind doar 45% din necesarul de consum.
• Cartofii, produși în proporție de 44% față de necesar.

Această listă scoate în evidență faptul că multe produse considerate „de bază” nu sunt produse în cantități suficiente în România și trebuie aduse din străinătate, ceea ce poate afecta inclusiv stabilitatea prețurilor pe termen lung.

Zahărul: cea mai mare problemă a anului 2024

Cel mai grav deficit înregistrat în 2024 este cel al zahărului.

Producția locală utilizabilă a scăzut dramatic, cu 70%, ajungând la 109.000 de tone, ceea ce a redus gradul de autoaprovizionare la doar 26% (față de 69% în 2023). Chiar dacă importurile au fost mai mici decât în anul precedent și consumul pe cap de locuitor a scăzut de la 25,5 kg la 20,4 kg anual, deficitul rămâne evident.

Această situație arată cât de vulnerabilă poate fi România la fluctuațiile pieței globale pentru produse esențiale și necesită măsuri urgente de sprijin pentru producția internă de zahăr.

Alte alimente deficitare: legume și fructe

Chiar și pentru produsele unde gradul de autoaprovizionare este mai mare de 50%, există deficiențe semnificative:

• Legume: rădăcinoase (58,5%), roșii (59,7%), varză (64,2%) și ceapă uscată (64,3%).
• Fructe: merele sunt cele mai deficitare, acoperind doar 77% din necesarul intern.

Aceste date arată că, deși România produce mai mult decât are nevoie la nivelul cerealelor și leguminoaselor, majoritatea alimentelor consumate zilnic încă depind de importuri, ceea ce poate crea probleme în perioade de secetă sau în contextul creșterii prețurilor internaționale.

România pică testul autosuficienței alimentare

În concluzie, România continuă să fie dependentă de importuri pentru o parte semnificativă a alimentelor de bază.

Producția internă acoperă bine cerealele, laptele sau carnea de pasăre, dar deficitul la zahăr, carne de porc, unt, fructe și legume rămâne îngrijorător. Aceasta nu doar că afectează securitatea alimentară, dar face și prețurile mai vulnerabile la fluctuațiile pieței internaționale.

Situația evidențiază nevoia unor politici ferme de sprijin pentru fermierii locali, pentru a crește producția și a reduce dependența de importuri, garantând astfel stabilitatea alimentară pe termen lung.