Contrar tuturor argumentelor logice, ţinând cont de capriciile vremii şi de lipsa precipitaţiilor de la semănat şi până la pornirea în vegetaţie, „anul acesta chiar avem o rapiţă desăvârşită pe majoritatea parcelelor. Sperăm să ducă silicvele cu bine la maturitate, dar ne aşteptăm la o producţie foarte bună de rapiţă, în ciuda a ceea ce se întâmplă în ţară, cu seceta cruntă care ne loveşte de doi ani de zile”, îmi spune fermierul care administrează 5.000 de hectare în zona Giulvăz, judeţul Timiş.

Tehnologie aparte la rapiţă

Activist convins a tot ceea ce înseamnă agricultura făcută cu pasiune, Alex Degianski crede cu tărie că tehnologia de cultură pe care o aplică în câmp porneşte de la un element de bază. „Pun foarte mult suflet în ceea ce fac. Dar, desigur, şi tehnologia este foarte importantă. Rapiţa am semănat-o extrem de repede faţă de alţi fermieri; practic, în jurul datei de 25 august anul trecut am încheiat semănatul la rapiţă şi păioase şi aşa vom proceda şi în acest an, pentru ca răsărirea să beneficieze de fiecare rezervă de apă din sol şi de temperaturi optime”, explică agricultorul bănăţean.

Planul de fertilizări este cel de bază iar aplicarea tratamentelor nu se face exagerat, ţinând cont în special de condiţiile de secetă pedologică.

În ceea ce priveşte Gândacul lucios al rapiţei (Meligethes aeneus), administratorul Forest and Biomass România a decis aplicarea unui singur tratament pe la mijlocul lunii aprilie. „Nu cred că mai intervin, momentan rapiţa este lacrimă curată. Nu vreau să aplic insecticid dacă nu e necesar. Astăzi (n.r. – 29 aprilie) am terminat al doilea tratament de primăvară cu fungicidul Pictor 0,5 l/ha. În rest, deşi nu sunt mare fan al foliarelor sau al aminoacizilor, le avem pe stoc şi le mai testăm în unele parcele, să vedem la final cum stăm cu producţia”, spune Alex Degianski.

Află din video ce tehnologie de cultură a folosit Alex Degianski la rapiţă!

Lucrări minime, eficienţă mare

Cât mai puţine treceri pentru efectuarea lucrărilor de pregătire a patului germinativ şi semănat. Aceasta este tehnologia care asigură păstrarea rezervelor de apă în sol.

„Sunt fan al energiilor minim risipitoare de apă; pentru culturile de toamnă NU fac arătură. Parcela în care ne aflăm (vezi video) a fost pregătită printr-o discuire mai zdravănă, urmată de unul sau două discuri de mărunţire, după care am semănat. Am alte parcele unde am semănat direct în gruber şi rapiţa arată la fel de bine. Sunt şi locuri unde am semănat direct în miriştea de grâu. Aici cultura nu arată atât de bine, dar nu cred că din cauza tehnologiei, ci mai degrabă a epocii de semănat, pentru că am lăsat o parcelă la final de septembrie, chiar început de octombrie, am văzut că mai am vreo 5 saci de sămânţă iar unul dintre ingineri a zis să vedem ce se întâmplă; aşa ne-am trezit cu 15 ha de rapiţă semănată direct în mirişte”, explică fermierul.

O altă particularitate a acestui sezon este fluctuaţia mare de temperaturi zi-noapte. „Am tot trecut de la extaz la agonie în această primăvară. La 1 aprilie am avut minus 6 grade şi toată rapiţa, aflată în stadiul de mugur floral, era îndoită de zici că a intrat coronavirusul în ea. Ne-am făcut griji mari, dar până la urmă a rezistat şi şi-a revenit”, spune Alex Degianski.

Cel mai important factor extern rămâne ploaia, pentru că dacă nu ai o răsărire uniformă, deja este o mare problemă. Tocmai de aceea, la Giulvăz şi anul acesta data de 25 august este termenul de finalizare a semănatului.

Record la semănat prăşitoare

Planul de culturi pentru campania de primăvară a fost gândit pentru o suprafaţă de 1250 hectare, semănată 60% cu porumb şi 40% cu floarea soarelui. Semănatul s-a realizat cu o singură semănătoare Väderstad Tempo pe 8 rânduri, într-un timp record de 8 zile şi 8 nopţi!

Ne vom aduce apa în câmp!

În penultima zi din aprilie, când am vizitat câmpurile de la Giulvăz, norii păreau să anunţe mult aşteptatele ploi. Au venit, spre seară şi în următoarele zile, dar firav şi insuficient cantitativ pentru a compensa deficitul mare de umiditate din sol.

Sătui de dependenţa de precipitaţii şi de promisiunile oficiale, cei de la Forest and Biomass România au decis să-şi aducă singuri apa la culturi, prin investiţii în sistemul care va iriga momentan 86 de hectare. „Anul acesta vrem să-i dăm drumul iar începând cu anul viitor să găsim resurse financiare proprii ca să ajungem la mia de hectare irigate. Nu ne mai îmbătăm cu apă rece că va veni cineva să ajute agricultura. Oricum o astfel de investiţie de usucă de puteri, de timp şi de bani, pentru că birocraţia te consumă mai rău decât investiţia în sine. Sunt foarte multe avize de la Apele Române, ANIF, OSPA, MADR, scoaterea din circuitul agricol, autorizaţii peste autorizaţii!”, spune tânărul.

Să nu fim doar o cifră în statistică!

Într-un an dificil cum este 2020, planurile de viitor sunt mai rezervate. „Chiar dacă la noi rapiţa arată bine, grâul nu e bine deloc, suferă din cauza secetei. Poate că arată mai bine ca al altor fermieri, dar este mult sub ceea ce ne-am dorit noi, inclusiv raportat la investiţie. Prăşitoarele răsar greu, neuniform, mistreţii ne bântuie prin parcele, nimeni nu are voie să-i împuşte, de parcă ar fi monumente ale naturii, la fel ca cioara. Văd că Ministerul Agriculturii una promite şi alta face. Am cerut comisie de evaluare şi constatare a pagubelor pentru grâu, lucernă şi prăşitoare şi aşteptăm să ne anunţe când şi dacă vor veni. Sper să nu rămânem doar cu nişte hârtii care vor fi folosite la statistica naţională şi cam atât! Este de necrezut ceea ce se întâmplă acum în agricultură. Suntem de râsul curcilor!”, îşi spune oful bănăţeanul.

Nici floarea-soarelui nu arată aşa cum ar trebui. Agricultorul spune că interzicerea unicului produs care proteja cultura de Răţişoară şi de Gândacul pământiu va avea efecte negative puternice asupra producţiei.

Este o mare pacoste interzicerea neonicotinoidelor! O măsură pe cât de proastă, pe atât de păguboasă pentru agricultură, mai ales acum când toată lumea vrea să repornească economia şi să stimuleze producţia. Suntem experţi la a ignora problemele reale ale agriculturii!

Alexander Degianski, fermier din judeţul Timiş

Vânzare doar când e bun preţul

În ferma de la Giulvăz există suficiente spaţii pentru depozitarea producţiilor, dar şi capacitatea financiară necesară pentru a nu vinde imediat după recoltă. Strategia de vânzare se bazează pe un singur criteriu: cel mai bun preţ.

Aprovizionarea cu inputuri se face din timp, astfel că nici pandemia nu a afectat, din acest punct de vedere, campania de primăvară. Pentru sezonul din toamnă îngrăşămintele vor fi achiziţionate mult mai devreme, cel târziu în iulie – august.

„Depindem şi noi de fluctuaţiile de pe piaţă, dar economia nu poate fi întreruptă. Depozităm absolut tot ce recoltăm şi chiar ne propunem să investim într-o hală nouă, ultramodernă, pentru că dacă vom avea sistemul de irigaţii, ne aşteptăm la producţii constante şi mult mai mari de porumb şi soia, care vor fi dominante în cultură. Trebuie să mergem mai departe şi să producem cât mai eficient. Din punctul meu de vedere, cu perioada asta pandemică, criza adevărată de-abia acum urmează”, concluzionează Alexander Degianski.

„SUNTEM ULTRATEHNOLOGIZAŢI!”

Tehnologia viitorului este prezentă în toate sectoarele fermei administrate de Alexander Degianski. „Suntem ultratehnologizaţi, toate tractoarele sunt dotate cu gps-uri, autopilot, maşinile de erbicidat şi de aplicat îngrăşăminte sunt prevăzute cu Section Control, închid separat fiecare parte a agregatului iar combinele fac hărţi variabile. Semănătorile au şi ele Section Control. Analizele solului le facem digitalizat în toate parcelele iar drona o folosim pentru a vedea starea culturilor. La fiecare parcelă avem situaţia pe 5 ani: cine a lucrat, ce s-a aplicat, cine a fost inginerul care a supravegheat lucrările. Monitorizarea flotei este integral făcută pe telefon. Trasabilitatea fermei la noi este cred ceva unicat în România!”, spune fermierul.

Mai mult decât atât, toate aplicaţiile sunt făcute în regie proprie, de către un tânăr IT-ist belgian, angajat al societăţii. Softurile, reunite sub numele AGRIFOR, sunt create şi de la o zi la alta, în funcţie de necesităţi. „De exemplu, dacă am nevoie de o aplicaţie pentru controlul de Meligethes la rapiţă, să ştiu pe fiecare parcelă care este atacul, ce produs s-a aplicat, inginerul să introducă poza în aplicaţie şi să poată să bifeze parcela pe care s-a intervenit. Stocurile sunt de asemenea actualizate în timp real”, explică Alex Degianski.

Tehnica aduce performanţă

Nu există minusuri în flota fermei timişene. Tehnicienii iau câmpul cu asalt din cabinele celor 10 tractoare şi combine John Deere, 2 combine New Holland, 3 tractoare Massey Ferguson. Utilajele de prelucrat solul şi de semănat sunt toate Väderstad şi Horsch iar maşinile de stropit şi administrat îngrăşăminte sunt de la Amazone. 7 remorci transbordează recoltele din câmp în camioane şi mai sunt şi 4 remorci clasice, de mare capacitate.

Prezenţa în câmp, obligatorie!

Alex Degianski: „Cel mai important lucru, ca fermier, e să fii zilnic în cultură. Nu de puţine ori am păţit că dimineaţa nu vedeam nimic, la prânz nimic şi seara apărea un atac de o anumită insectă sau observam semne de stres, de carenţe fiziologice. Dacă nu eşti prezent în câmp să observi cultura cu ochii tăi, nu ai cum să controlezi problemele care o afectează. Nu este zi în care să nu străbat câmpul cu maşina şi pe jos iar săptămânal, la pas, verific marginile fiecărei parcele”.

Alexander Degianski este inginer agronom, dar şi economist. A absolvit cu media 10 Facultatea de agricultură în Timişoara, promoţia 2012, şi a urmat în paralel cursurile Facultăţii de ştiinţe economice. Are 30 de ani şi administrează 5.000 de ha de teren agricol în judeţul Timiş, având în subordine o echipă de 60 de angajaţi. Lucrează cu sufletul, dar şi cu priceperea şi ştiinţa pentru a obţine cele mai bune performanţe în câmp.