Am afirmat că mi se pare foarte grav faptul că în programul de guvernare nu sunt identificate acele soluţii cu efect semnificativ în sistemul agricol şi care nu necesită mulţi bani şi efort supraomenesc pentru aplicarea lor în practică…

Punerea în aplicare a programului de guvernare

Chiar şi cele mai bune intenţii vor rămâne nematerializate dacă nu sunt aduse la cunoştinţa celor implicaţi a le pune în practică şi dacă nu există mijloacele logistice necesare aplicării lor. În România se remarcă o lipsă totală de comunicare, de ştiinţă în materia formării opiniilor, a percepţiilor oamenilor asupra măsurilor de guvernare.

Această componentă se realizează în mod normal de o echipă de specialişti care acţionează consecvent şi continuu prin toate mijloacele mass-media. În domeniul agricol, majoritatea mesajelor pe care le-am observat sunt „tip plângere”, „punere la punct a celor obraznici” sau comunicate „despre vizite şi participări la festivităţi”.

Nimic relevant despre intenţiile de viitor şi mai ales despre UTILITATEA aplicării unor astfel măsuri, care să formeze opinii şi să crească încrederea celor implicaţi în sistemul agricol în munca lor, în obiectivele propuse. Sistemul de comunicare nu funcţionează nici în relaţiile dintre autorităţi cu cetăţenii dar nici în cadrul aparatului de stat. A trimite circulare nu este tocmai cea mai reuşită formă de comunicare.

Există de asemenea sentimentul că totul se decide fără a se ţine cont de opinia celor interesaţi, deoarece nu există un mecanism flexibil şi uşor de folosit, necesar colectării opiniilor publice.

În fine, discutând depre logisitică şi proceduri, se observă că ele sunt caracterizate destul de bine prin termenul lingvistic „BIROCRAŢIE”. Mai detaliat, asta înseamnă că relaţiile dintre actorii din sistemul agricol pot fi descrise astfel:

• Comunicarea este dificilă, presupunând costuri de timp şi costuri financiare ridicate, şi poziţii înjositoare pentru cei guvernaţi. De cele mai multe ori sunt necesare întâlniri faţă în faţă, unde funcţionarii pot trata subiectiv cetăţenii.

• În mod nejustificat se solicită repetarea, reluarea unor etape sau acţiuni, trimiterea unor situaţii care consumă timpul şi irită pe cei chemaţi pentru a le întocmi. Acest lucru face per ansamblu ca fiecare realizare să apară doar cu un consum intelectual şi financiar inacceptabil de mare în raport cu importanţa sa. Un exemplu simplu este cel al achiziţionării unor utilaje agricole printr-un proiect de finanţare PNDR.

În mod normal, proiectul se poate realiza în afara programului, de către o persoană cu pregătire medie, în circa zece zile din momentul luării deciziei. Însă apelând la ajutorul statului, acelaşi lucru se realizează în cel mai bun caz într-un termen de circa 10-24 de luni şi numai cu consiliere de specialitate şi intervenţia multor funcţionari.

• În formulare şi tipizate este necesară completarea aceloraşi informaţii de mai multe ori, în mod inutil în raport cu situaţia respectivă.

• Nu există baze de date unitare sau interconectate care să ofere posibilitatea unor verificări încrucişate şi rapide, destinate atât cetăţenilor dar mai ales funcţionarilor.

Legat de monitorizare, se poate observa că nu există un sistem continuu de evaluare a impactului măsurilor luate, pentru a putea reacţiona din timp şi a estima ce s-a făcut din ce s-a propus şi cum trebuie acţionat în continuare. Majoritatea raportărilor practicate în prezent sunt depăşite ca relevanţă (după tipar comunist, în care se explică cum şi că s-a depăşit PLANUL şi că la anu’ depăşirea va fi şi mai mare) şi se bazează pe date scoase din burtă sau alterate grav.

Ca să rezum, sistemul agricol românesc funcţionează mai mult pe baza inerţiei şi mai puţin călăuzit de nişte idei deştepte, de multe ori mergând din gard în gard, în funcţie de inspiraţia „şefului”. Efectele benefice vizibile din agricultură sunt datorate, în ordine:

1. condiţiilor climatice favorabile în unii ani;
2. constrângerilor UE;
3. unor actori privaţi, care au înţeles regulile jocului capitalist.

Aspiraţiile poporului român nu sunt materializate într-o viziune scrisă, referitoare la viitor, care să reprezinte ideea călăuzitoare a acţiunii, iar mulţi dintre cei chemaţi să guverneze stau prost cu cartea, ca să nu mai zic de talent în meseria asta…

Sper ca acest articol va îndepărta timiditatea cunoscătorilor în a-şi face publice opiniile pe această temă şi, cine ştie, poate om avea şi cititori cu funcţii.