În ziua în care am vizitat ferma lui Alexandru Ștefănescu (la începutul lui martie), acesta aproape că terminase de fertilizat țarina. Îl ajutase fratele său, Ion, care – îmi spune – se pricepe destul de bine la treburile de mecanizare. A împrăștiat îngrășămintele în câmp, cu o normă de lucru de mai bine de 70 de hectare pe zi – un ritm destul de bun. Doza aplicată a depășit 300 kg/ha, adică aproape șapte saci de câte 50 kg pentru fiecare hectar. Nu-i vorbă, l-au ajutat și utilajele, nou-nouțe și performante. Astfel, grâul și rapița au primit suficientă hrană acum, când plantele au intrat într-o stare vegetativă activă și au mare nevoie de nutrienți.
Alexandru Ștefănescu precizează că a cumpărat cinci tiruri de azotat de amoniu și de îngrășăminte complexe. Le-a plătit cu o lună în avans pentru a fi sigur că va avea substanțele chimice hrănitoare pentru culturile sale, mai ales că la fabrica de la Turnu Măgurele, de unde le-a achiziționat, era mare înghesuială, cozi interminabile și s-a întârziat cu aprovizionarea. După Paști, în jurul datei de 20 aprilie, a intrat din nou la fertilizat, concomitent cu semănatul culturilor de primăvară.
Mecanizarea – „motorul” performanței
Fermierul aștepta să-i vină direct de la fabrică și noua semănătoare pe opt rânduri cu fertilizator pe disc, superperformantă. Era deja achitată. Deci de anul acesta nu va mai însămânța pentru ca apoi să administreze substanțele chimice cu MIG-ul. Astfel va economisi timp, bani și carburant. Fermierul mai aștepta un utilaj de la compania Amazon (un MIG) comandat nu demult la producător prin intermediul firmei Claas. Mai are unul, de la MAT Craiova, dar e de capacitate mai mică.
„Am investit mult în tehnica nouă de mecanizare, câteva miliarde de lei vechi, practic tot profitul anual obținut. Nu poți realiza agricultură performantă fără mașini și utilaje de înaltă tehnicitate. M-am dotat cu un tractor John Deere de 230 CP – pentru tractarea utilajelor grele, ca să realizăm lucrări de calitate superioară și într-un ritm alert; peste 100 mii de euro m-a costat; acest utilaj se alătură celorlalte două existente și de putere mai mică. Am o combină John Deere, cumpărată cu 117 mii de euro, plus utilaje grele pentru prelucrarea solului și mașini de semănat. Toate cumpărate numai prin credite bancare și nu prin fonduri europene”, ne-a declarat cultivatorul prahovean.
În fermă ar mai trebui să-și facă loc și alte utilaje noi: un echipament greu de prelucrat solul, un echipament de treierat porumb, care va mai costa și el vreo 25.000 de euro, o presă de balotat și o greblă mecanică, pentru că Alexandru Ștefănescu are cultură seminceră de lucernă înființată pe 10 hectare.
Genetica – primul pas spre profit
Ferma lui Ștefănescu se întinde pe aproape 500 de hectare în comuna Boldești Grădiștea. Teren bunișor. Anual, cultivă vreo 200 ha cu grâu, 140 ha cu floarea-soarelui, 40 ha de rapiță, 10 ha cu lucernă și restul cu porumb.
Cu floarea, a pățit-o anul trecut; fermierul ne spune că a avut în cultură un hibrid slab rezistent la boli, îndeosebi la mană, și a avut pierderi semnificative de producție. De pe urma combinei, abia a recoltat 1.000 kg/ha. Într-o altă tarla cultivase un hibrid Pioneer care a dat rezultate mulțumitoare – 2.300 kg/ha. Acum este hotărât să cultive câte doi hibrizi high-oleici de la Syngenta și Pioneer și speră să facă treabă bună.
„De regulă, porumbul ocupă mai puțin de 100 de hectare. Am participat recent la un simpozion Monsanto și am decis să încerc DKC 4590 pe 30 ha. Mai semăn și doi hibrizi Pioneer din gama Optimum AQUAmax. Începând cu toamna aceasta, o să cultiv numai grâu românesc, soiurile Glosa și Boema de la Fundulea; m-am convins că genetica autohtonă este ceea ce-mi trebuie, întrucât am testat mai multe soiuri de grâu”, ne precizează fermierul care știe că investind în genetică face primul pas spre profit.
Rapița – cultură întoarsă
Lui Ștefănescu, cultura de rapiță i-a dat ceva bătăi de cap; are în câmp 40 de hectare înființate la sfârșitul verii trecute cu doi hibrizi Dekalb de la Monsanto, destul de productivi. „Dar – spune producătorul agricol – nu au fost precipitații când am terminat de semănat, pe 30 august, iar zece zile mai târziu a venit o ploaie de numai 8-9 l/mp. Doar o parte din sămânță a germinat. Din cauza secetei și a vântului puternic a murit germenul, de aceea, cultura a răsărit foarte rară. Va trebui să întorc rapița; am zis să rămân cu vreo 20 de hectare neîntoarsă. O să am pierderi, dacă nu am densitate, trebuie să semăn floarea-soarelui în locul ei”.
Riscuri asumate: culturi în zone inundabile
Orice fermă agricolă implică și anumite riscuri. Mai mari sau mai mici. La Boldești, Alexandru Ștefănescu are cam 100 de hectare întinse pe malurile apelor năvalnice ale pârâului Ghighiu. În anii din urmă i-a inundat tot porumbul și o parte din grâul semănat în zona inundabilă. Firește, a avut pierderi, și-a asumat riscul ca orice agricultor.
O altă pagubă i-a fost produsă de o crescătorie de pește situată în apropierea satului. S-a întâmplat ca pescarii să așeze greșit sau să scoată o scândură în plus la stăvilare. N-au controlat nivelul optim al apei din amenajare și au inundat în zonă câmpurile cultivate cu grâu. Fermierul păgubit ne spune că degeaba a făcut reclamații la primărie, la poliție; probabil peștele… mânjește repede hârtia cu petiția.
Fost apicultor, vrednic agricultor
Alexandru Ștefănescu își amintește de începuturile businesului de familie: „În 1994 m-am apucat de albine. Am plecat de la cinci familii, le-am multiplicat și în trei ani ajunsesem la 70 de stupi. Am câștigat foarte bine”. Și astfel, fostul apicultor, cu școală de specialitate la București, la Băneasa, a devenit vrednic agricultor. „În 2002, mi–am cumpărat un tractor, pe legea lu’ Năstase, cine avea teren arabil sau albine putea să-și cumpere un tractor. Eu aveam și albine, aveam și opt hectare de teren ale socrului meu; mă mai și dotasem cu două remorci pentru a roi cu albinele. Așa am început, în paralel cu apicultura, agricultura. Am cumpărat un U650 nou de la Brașov și utilajele aferente de care aveam nevoie să lucrez puținul pământ al lui socrului meu. În 2006 mi-am deschis un PFA pe agricultură și apicultură. Cu albinele am câștigat foarte bine, că m-am permis să-mi cumpăr utilaje noi. Oamenii, văzând că vreau să fac treabă, au venit cu terenurile să le lucrez în arendă. În primul an aveam 100 de hectare, în anul următor suprafața s-a dublat și tot timpul a crescut până am ajuns la aproape 500 de hectare. Eu vreau ca terenurile pe care le am să le lucrez foarte bine și să producă maximul zonal”, explică Ștefănescu.
Agronomia – expresie a nevoii de perfecționare
Fermierul știe și vrea să facă munca temeinic. A deprins-o din… hărnicia albinelor! Pentru această campanie agricolă de primăvară, a brăzdat toată suprafața încă din toamnă. A intrat cu scarificatorul adânc în sol. O dată la trei ani execută afânarea adâncă, la peste 50 cm adâncime. Afundă utilajul adânc, atât cât îi permite motorul tractorului. Ne spune că după scarificare, face o trecere cu un disc greu – un Kuhn de 66 cm. Dacă nu seamănă grâu, face arătură, urmată de o lucrare cu un cultirapid italian și apoi însămânțează. Are semănători românești fabricate la Piatra Neamț, mașini reușite. Face agrotehnică, așa a învățat la facultate, nevoia de perfecționare împingându-l să urmeze studiile agronomice.
Lui Alexandru Ștefănescu îi place să mânuiască tractorul și combina, vrea să știe că lucrările pe care le execută sunt ca la carte. Culturile de primăvară îi aparțin lui, el pregătește patul germinativ, el seamănă, el realizează cele două erbicidări obligatorii și tot atâtea tratamente fitosanitare.
„Dacă nu investim în agricultură, suntem pierduți ca țară!”
Fermierul Alexandru Ștefănescu este chibzuit, știe să țină socoteala banilor cheltuiți. Susține că „dacă nu ai cheltuit un minim de 2.000 de lei pe hectar, nu faci producție!” Și-mi înșiră: sămânța – 5-600 de lei (la grâu încorporează în sol cam 250 kg/ha); aratul, discuitul, semănatul, fertilizările, tratamentele, treieratul, transportul tehnologic în câmp, întreținerea utilajelor – toate se duc, după calculul lui, spre 2.000 de lei pe hectar. Numai un rând de cuțite pentru plugul său cel mare costă 4.800 de lei.
Concluzia este una singură: „Dacă nu investim, nu producem; dacă lucrăm cu utilaje mici și învechite, nu realizăm mare lucru! Nouă, românilor, doar agricultura ne-a mai rămas! Dacă nu investim în ea, suntem pierduți ca țară, suntem oameni morți!”, iată crezul lui Alexandru Ștefănescu, un fermier prahovean care vrea să producă și să performeze într-un domeniu de viitor.
