Un tânăr oier student la două facultăţi argumenta de ce e importantă şcoala pentru el: „Dacă ai o sumă de bani, o analizezi, ştii unde investeşti. Dacă pică subvenţiile, e bine să fii pe picioarele tale, altfel rişti falimentul”. Da, e o idee bună într-o societate aşezată şi previzibilă. Dar nu în România.

Dacă pierzi bani în agricultură sau în creşterea animalelor, ar fi o greşeală foarte mare să perseverezi până te alegi doar cu datorii. Toţi crescătorii de animale ştiu că dacă ai un an rău, te alegi cu pierderi pe care le recuperezi foarte greu, iar dacă ai doi ani răi, eşti la limita supravieţuirii, după care te paşte falimentul. Siguranţa fermierului depinde foarte mult de strategia statului, care trebuie să atenueze toate şocurile de piaţă şi să ajute fermierii pe termen lung pentru a depăşi momentele dificile.

TREI PIEDICI MAJORE

În lipsa subvenţiilor, există câteva motive pentru care fermierii nu vor avea niciodată destui bani puşi deoparte pentru zile negre:

1. Lipsa asocierii. Urmărirea unui interes comun e mai greu de realizat, pentru că la noi fiecare crede că se descurcă mai bine decât celălalt. În realitate, mai mulţi ar fi mai puternici.
2. Blocaje ale pieţei. Ai o fermă care funcţionează bine şi o piaţă stabilă, dar alţii vor să-şi facă şi ei loc. Te trezeşti cu reclamaţii că produsele tale conţin substanţe toxice sau altceva… Până dovedeşti că ai dreptate, ai pierdut încrederea consumatorilor. Știţi povestea cu „urme” de carne de cal în conservele de vită sau de Escherichia coli în lactatele comercializate în alte ţări. Din păcate, toată responsabilitatea cade pe producător, iar fără sprijinul statului în astfel de momente grele… ai pierdut. În acest moment, suntem pe locul 2 în Europa la efectivele de ovine. Credeţi că nu deranjăm? Ba da. Cum se produce blocajul? Cu o boală care apare brusc şi care opreşte exporturile timp de câţiva ani (vezi Boala limbii albastre la ovine, Pesta africană la porcine, gripa aviară etc). Dacă statul nu intervine cu despăgubiri, poţi să-ţi cheltui toate economiile şi tot ai pierdut.
3. Subvenţiile şi concurenţa neloială! Subvenţiile sunt necesare şi trebuie să facă parte tot din politica statului. În UE sunt ferme performante care vând produse pe o piaţă stabilă. La costul lor de producţie obţin profit, dar nu îşi permit să vândă şi în alte state membre, pentru că acolo sunt alţi fermieri care produc mai ieftin. Statul lor le acordă subvenţii astfel încât să poată vinde şi acolo unde le-ar fi imposibil şi în profit. Și atunci ne trezim pe piaţa noastră cu tot felul de produse ieftine şi de calitate mai slabă decât cele pe care le producem noi.

2 DIRECŢII DE ACŢIUNE:

Efectele politicilor agricole din alte ţări nu pot fi ţinute în frâu de fermierii noştri. Statul român ar trebui să intervină în două moduri:

1. Să ajute fermierul să producă mai mult şi mai ieftin, de exemplu cu acordarea de subvenţii pentru ameliorarea efectivelor, în cazul zootehniei.
2. Să acopere diferenţa de cost dintre produsele interne şi cele importate astfel încât fermierii români să prospere.

Click AICI şi citeşte povestea tânărului oier student!

un articol de
SORIN-OCTAVIAN VOIA
USAMVB Timişoara